Analiză CNN: De ce atacul lui Trump în Iran convinge Coreea de Nord să nu renunțe la arsenalul nuclear

În timp ce bombardierele americane B-2 traversau Iranul, vizând facilități legate de ambițiile nucleare ale Teheranului, factorii de decizie și analiștii din Asia de Est deja se confruntau cu o întrebare esențială, potrivit unei analize CNN: Ce semnal transmite aceasta Coreei de Nord, o țară al cărei arsenal nuclear este mult mai avansat decât cel al Iranului?

Experții avertizează că acțiunile militare ale Washingtonului ar putea întări hotărârea Phenianului de a accelera programul său de înarmare și de a-și aprofunda cooperarea cu Rusia, precum și să întărească convingerea liderului Kim Jong Un că armele nucleare reprezintă cea mai sigură protecție împotriva unei schimbări de regim impuse de SUA,

În ciuda eforturilor de ani de zile pentru a convinge Coreea de Nord să renunțe la programul său nuclear, se crede că regimul Kim deține mai multe arme nucleare, precum și rachete care pot ajunge potențial până în Statele Unite — ceea ce înseamnă că orice posibil atac militar asupra Peninsulei Coreene ar implica riscuri mult mai mari.

„Lovitura președintelui Trump asupra instalațiilor nucleare ale Iranului va întări, fără îndoială, și mai mult legitimitatea politicii de supraviețuire și dezvoltare a armelor nucleare a Coreei de Nord,”
a declarat Lim Eul-chul, profesor de studii nord-coreene la Universitatea Kyungnam din Coreea de Sud.

„Coreea de Nord percepe recenta lovitură aeriană a SUA ca pe o amenințare militară preventivă și probabil își va accelera eforturile de a-și îmbunătăți capacitatea de a lansa atacuri nucleare preventive,” a spus Lim.

Această accelerare, avertizează analiștii, ar putea veni cu ajutorul Rusiei, ca urmare a relației militare tot mai strânse dintre cele două țări vecine, în contextul invaziei Rusiei în Ucraina.

De la înființarea oficială în 2024, parteneriatul strategic al Coreei de Nord cu Rusia a devenit o linie vitală de salvare economică și militară pentru Phenian, în condițiile sancțiunilor occidentale în curs.

„Pe baza alianței strategice dintre Coreea de Nord și Rusia, este probabil ca Phenianul să avanseze spre dezvoltare comună de arme, exerciții militare comune, transferuri de tehnologie și o interdependență tot mai mare pe plan economic și militar,” a spus Lim.

Coreea de Nord a trimis peste 14.000 de soldați și milioane de unități de muniție, inclusiv rachete și proiectile, pentru a sprijini invazia Rusiei, conform unui raport al Echipei Multilaterale de Monitorizare a Sancțiunilor (MSMT), o inițiativă formată din 11 state membre ale ONU.

La schimb, Rusia a oferit Coreei de Nord diverse echipamente și tehnologii militare valoroase, inclusiv sisteme de apărare aeriană, rachete antiaeriene, sisteme de război electronic și petrol rafinat.

Aceste acțiuni „permit Coreei de Nord să-și finanțeze programele militare și să-și dezvolte în continuare programele de rachete balistice, care sunt interzise prin multiple rezoluții ale Consiliului de Securitate al ONU, și să dobândească experiență directă în războiul modern,” a concluzionat raportul.

Irak, Libia, Iran și lecțiile intervenției conduse de SUA

În viziunea lui Kim, acțiunile militare recente ale SUA în Iran urmează o logică îngrijorătoare: țările fără arme nucleare — de la Irak și Libia la Iran — sunt vulnerabile în fața intervenției americane, spune Victor Cha, coordonatorul pentru Coreea la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale.

Coreea de Nord, care a testat deja șase dispozitive nucleare și a dezvoltat rachete cu rază lungă de acțiune, consideră arsenalul său nenegociabil.

„Loviturile asupra Iranului vor confirma doar două lucruri pentru Coreea de Nord, niciuna favorabilă politicii SUA,” a spus Cha.

Și contrastul dintre Iran și Coreea de Nord este evident, mai ales în ceea ce privește capacitățile nucleare.

„Programul nuclear al Phenianului este mult mai avansat, cu arme probabil gata de lansare prin mai multe sisteme de livrare, inclusiv rachete balistice intercontinentale (ICBM),” a spus Leif-Eric Easley, profesor de securitate internațională la Universitatea Ewha din Seul.

„Regimul Kim poate amenința teritoriul american, iar Seulul este în raza de acțiune a numeroase arme nord-coreene de diferite tipuri,” a adăugat el.

Prin contrast, Iranul nu a dezvoltat încă o armă nucleară livrabilă, iar nivelul de îmbogățire a uraniului s-a menținut sub pragul de înarmare, potrivit celei mai recente evaluări a Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA).

Iranul a desfășurat, de asemenea, ani de diplomație cu SUA și puterile occidentale în legătură cu programul său nuclear – o diplomație care, teoretic, era încă în desfășurare când Trump a ordonat bombardierelor B-2 să lanseze bombe „străpungătoare de buncăr” asupra instalațiilor nucleare iraniene.

O rețea de descurajare

Se crede că Coreea de Nord deține între 40 și 50 de focoase nucleare, împreună cu mijloacele de a le livra atât în regiune, cât și potențial până pe teritoriul SUA.

„Un atac asupra Coreei de Nord ar putea provoca riscul unui război nuclear de amploare,” a avertizat Lim de la Universitatea Kyungnam.

El a adăugat că, potrivit tratatului de alianță SUA-Coreea de Sud, orice acțiune militară americană împotriva Coreei de Nord ar necesita consultări prealabile cu guvernul sud-coreean, un pas cu implicații politice și legale.

Există și alte puteri externe de luat în considerare. Spre deosebire de Iran, Coreea de Nord are un tratat formal de apărare mutuală cu Rusia, „care permite Rusiei să intervină automat în cazul unui atac,” a subliniat Lim.

Această rețea de descurajare – capacități nucleare, alianțe regionale cu SUA și sprijinul Rusiei – protejează Phenianul de tipul de acțiune militară unilaterală pe care Washingtonul a exercitat-o asupra Iranului.

În final, a spus Lim, lovitura asupra Iranului s-ar putea să nu descurajeze proliferarea, ci să o justifice.
„Acest atac va adânci neîncrederea Coreei de Nord față de SUA,” a spus el, „și este de așteptat să acționeze ca un catalizator pentru o schimbare în politica externă a Coreei de Nord, în special prin consolidarea cooperării militare cu Rusia.”