Analiza BBC: Ce se întâmplă cu avioanele de pasageri când războiul se mută în aer

În ultimele două săptămâni, în timp ce drone și rachete au traversat cerul deasupra Iranului și al Golfului, controlorii de trafic aerian au ghidat avioanele de pasageri prin culoare considerate mai sigure, dar tot mai aglomerate, aflate la marginea zonei de conflict, notează BBC.

O simplă privire pe harta zborurilor arată cât de intens a crescut traficul deasupra unor țări precum Egiptul și Georgia, devenite rute ocolitoare pentru companiile aeriene care evită spațiul aerian periculos.

În centrele de control, fiecare specialist supraveghează o anumită porțiune de spațiu aerian și colaborează permanent cu colegii pentru a coordona intrarea și ieșirea aeronavelor din zonă. Dacă într-o zi obișnuită un controlor poate avea în grijă aproximativ șase avioane simultan, în perioade de război numărul acestora se poate dubla.

„Creierul poate susține un asemenea nivel de concentrare, la o asemenea intensitate, doar 20-30 de minute”, explică Brian Roche, fost controlor de trafic aerian, cu 18 ani de experiență, inclusiv în Royal Air Force și ulterior în aviația civilă din Londra.

Potrivit acestuia, în perioadele aglomerate sunt chemați mai mulți controlori pentru a gestiona volumul uriaș de aeronave, iar rotația personalului se face mai des pentru a preveni suprasolicitarea. În mod normal, turele durează între 45 și 60 de minute, urmate de 20-30 de minute de pauză. În context de conflict, însă, un controlor poate lucra doar 20 de minute, apoi ia o pauză de aceeași durată.

„În acest moment, controlorii lucrează în ture incredibile și gestionează volume incredibile de trafic”, spune Roche.

Pericolul nu este doar teoretic. Doar un singur incident major poate schimba definitiv regulile jocului. Un exemplu dramatic rămâne doborârea zborului Malaysia Airlines MH17, în 2014, de o rachetă de fabricație rusească, în estul Ucrainei. Toate cele 298 de persoane aflate la bord au murit. Cazul a arătat cât de rapid un conflict militar poate transforma o rută civilă într-un risc mortal.

În astfel de situații, atunci când spațiul aerian este închis brusc sau devine extrem de aglomerat, controlorii discută permanent cu piloții despre noile trasee, cantitatea de combustibil disponibilă și aeroporturile care pot primi aeronavele redirecționate.

În același timp, trebuie să mențină distanțe sigure între avioane, atât pe verticală, cât și pe orizontală. Aeronavele mari produc turbulențe mai puternice, ceea ce obligă controlorii să ofere un „buffer” mai mare aparatelor mai mici sau chiar să le redirecționeze complet.

John, pilot cu peste 20 de ani de experiență, care zboară frecvent pe rute ce trec prin Orientul Mijlociu, spune că marile companii aeriene încearcă, de regulă, să anticipeze din timp astfel de situații.

El a acceptat să vorbească sub protecția anonimatului, deoarece este încă activ în industrie.

„În acest caz, toți știam că se pregătește ceva în Orientul Mijlociu. Nu era o chestiune de dacă, ci de când”, afirmă pilotul.

Din acest motiv, echipajele sunt pregătite cu planuri alternative de zbor și încearcă să transporte cât mai mult combustibil, pentru situațiile în care trebuie fie să revină la aeroportul de plecare, fie să aterizeze la o destinație mai îndepărtată decât cea planificată inițial.

„Sunt situații perfect normale, pentru care există proceduri, antrenament și control. Nu este ca un ambuteiaj care scapă de sub control”, explică el.

Această stare de calm organizat este transmisă mai departe și echipajelor de cabină, dar și pasagerilor. Hannah, membră senior a echipajului de cabină pe zboruri lung-curier, spune că perioadele de conflict scot și mai mult în evidență rolul personalului de la bord, mai ales când apar pasageri anxioși, nervoși sau nemulțumiți.

Nici ea nu și-a dezvăluit identitatea reală, deoarece nu este autorizată să vorbească oficial în numele companiei.

„Munca noastră înseamnă mult mai mult decât clișeul potrivit căruia doar întrebăm pasagerii dacă vor pui sau vită la cină”, spune ea.

„Foarte mulți uită partea de siguranță a rolului nostru. Servirea este ceea ce facem atunci când totul este sub control.”

Hannah mai spune că devierile de traseu și programele perturbate pun presiune pe echilibrul dintre viața personală și muncă, atât pentru piloți, cât și pentru însoțitorii de bord.În ultima perioadă, unele companii aeriene au introdus escale suplimentare tocmai pentru că nu mai pot zbura direct peste Iran.

Chiar și așa, ea consideră că aceste dificultăți fac parte din profesie. „Este un stil de viață și o pasiune”, spune Hannah. „Ca membri ai echipajului de cabină, ne simțim parte dintr-o mare familie. Uniți de aripi.”