Redăm argumentele lui Edward Lucas.
Lacomi, ipocriți, iresponsabili și nedemni de încredere: Germania primește o binemeritată bătaie de joc din partea aliaților săi. Aceștia au o mulțime de motive să fie supărați. Timeout-ul strategic al Germaniei a început odată cu Gorbymania din anii 1980 și a durat până în 2022. Decenii de trafic de influență de atunci au dat Rusiei o penetrare alarmantă a societății și economiei germane.
Pentru a enumera doar câteva probleme: Jan Marsalek, fostul director operațional al gigantului financiar Wirecard, care s-a prăbușit, cândva una dintre cele mai mari companii din țară, tocmai a fost demascat ca spion al serviciilor secrete militare rusești GRU. Wirecard avea acces la o cantitate uriașă de date financiare private, nu în ultimul rând la plățile pentru site-urile porno de pe internet: ceva foarte util spionilor interesați de oportunități de șantaj. Wirecard s-a bucurat de o protecție politică extraordinară, chiar și într-un moment în care modelul său de afaceri fraudulos era deja evident. Aceasta a venit din partea ministrului german de Finanțe de atunci, Olaf Scholz, lucru pentru care nu și-a cerut niciodată scuze.
Structurile de apărare, de informații și de securitate care ar trebui să protejeze Germania de aceste atacuri sunt mult prea des vectori ale acestor atacuri. Cel mai recent scandal de spionaj implică un oficial de rang înalt din cadrul serviciului german de informații externe, identificat, conform normelor media germane, doar ca fiind Carsten L., și un presupus complice, Arthur E. Ambii au fost judecați în decembrie pentru spionaj în favoarea Rusiei. Cei doi au fost arestați nu datorită diligențelor germane, ci datorită unui pont al FBI.
Spionii și escrocii ruși au făcut ravagii sub nasul poliției și serviciilor de contrainformații germane, care se află sub presiunea birocrației. John Sipher, fost om de frunte al CIA pentru Rusia, le descrie ca fiind „arogante, incompetente, birocratice, inutile”. În calitate de corespondent străin în vechiul Berlin divizat, îmi amintesc că un spion britanic mi-a spus cândva: „Dacă vrei ca Kremlinul să ia ceva în serios, dă-le ceva nemților și spune-le că este un secret. Zvonul va răsuna în fiecare birou din Politburo a doua zi dimineață”. Această glumă veche încă stârnește un râs complice.
Neglijența se transformă în trădare, fie că este vorba de ofițerii Luftwaffe care discută detaliile donării de rachete Taurus Ucrainei, fie că cancelarul Scholz lasă să se întrevadă prezența personalului militar francez și britanic acolo.
Ucrainenii și prietenii lor sunt pe bună dreptate furioși în legătură cu toate acestea. Zeitenwende (schimbarea de direcție) pe care liderul german a trâmbițat-o după invazia pe scară largă a Rusiei în 2022 s-a dovedit a fi profund dezamăgitoare. Armata Germaniei rămâne insuficient echipată, prost condusă, fără bani și suprasolicitată.
Aversiunea Germaniei față de o gândire dură în materie de securitate are la bază în parte cele două înfrângeri catastrofale suferite în secolul trecut și rolul său de potențial câmp de luptă nuclear în timpul Războiului Rece. Acest lucru alimentează antiamericanismul și antimilitarismul. „Chiar și cea mai proastă pace este mai bună decât cel mai bun război”, spunea un important think-tank german când Ucraina și-a început lupta pentru supraviețuire. Ideea că ar putea merita să mori pentru libertate nu contează.
Lăcomia, în schimb, contează foarte mult.
Ori de câte ori aliații simt frustrare față de guvernul german, ar trebui să-și amintească de vremea când a fost și mai rău. Epoca lui Gerhard Schröder, când Germania era cel mai de încredere aliat european al lui Putin, pare inimaginabil de îndepărtată. Germania susține sancțiunile împotriva Rusiei. Este al doilea cel mai mare donator al Ucrainei, cu o sumă considerabilă de 27,8 miliarde de euro (30,4 miliarde de dolari). A jucat un rol uriaș în asistența umanitară, de la refugiați la asistență medicală pentru soldații răniți. Ministrul de Externe Annalena Baerbock este perfectă. (Păcat că nu ea conduce politica externă a țării sale). Germania a depășit așteptările prin faptul că a pus capăt dependenței sale de gazele naturale rusești.
Aliații occidentali pot fenta deciziile toxice din țări mici precum Austria, Ungaria și Slovacia. Dar Germania este prea mare pentru a fi ignorată. Germania are nevoie în mod clar de o nouă politică de securitate. Dar noi, ceilalți, avem nevoie de o nouă politică față de Germania.
Urmărește-ne pe Google News
