Adolescenții și capcana norocului: cum devine jocul o dependență care fură copilăria. Avertismentul psihologului Radu Leca

Adolescența este o perioadă în care curiozitatea și căutarea de senzații noi se intersectează cu vulnerabilitățile cognitive și sociale, atrage atenția psihologul Radu Leca într-un interviu acordat pentru tvrinfo.ro. El avertizează că introducerea timpurie în jocurile de noroc transformă o experiență aparent inofensivă într-un risc major pentru sănătatea mintală și dezvoltarea personală.

„La început credeam că e doar un joc. Acum nu mai recunosc unde se termină distracția și unde începe dependența.”

Potrivit specialistului, din perspectivă neurobiologică, sistemul de recompensă al creierului adolescenților este hiperreactiv la stimuli gratificanți, în timp ce cortexul prefrontal — responsabil de autoreglare, planificare și evaluarea consecințelor — nu este pe deplin matur.

Această combinație favorizează deciziile impulsive și toleranța crescută la risc.

„Simt că impulsul e mai tare decât mine. Rațiunea vine prea târziu.”

Radu Leca explică faptul că pattern-urile comportamentale specifice jocurilor de noroc — urmărirea pierderilor, nevoia de „mărire a mizei” pentru același nivel de excitare și retragerea socială — se instalează rapid la tineri și seamănă cu alte tipuri de adicții comportamentale.

„Nu mai ies cu prietenii. Tot timpul încerc să recuperez ce am pierdut.”

Riscul comorbidităților psihologice este crescut, avertizează psihologul. Anxietatea, depresia, tulburările de control al impulsurilor și consumul de substanțe coexistă și se întrețin reciproc cu jocurile de noroc, complicând atât diagnosticul, cât și tratamentul.

„Problemele de dispoziție și jocurile de noroc se hrănesc una pe cealaltă, ca un cerc vicios.”

Impactul social și educațional este semnificativ — de la scăderea performanțelor școlare și conflicte familiale, până la izolare și probleme financiare timpurii.

Pentru familii, pierderea încrederii și stigmatizarea adaugă o povară psihică suplimentară adolescentului.

„Am văzut elevi care au renunțat la școală din cauza datoriilor și a rușinii, fără sprijinul familiei.”

Radu Leca avertizează că era digitală a extins dramatic accesibilitatea acestor jocuri. Platformele online, pariurile live și așa-numitele „loot boxes” din jocurile video reduc barierele de participare și normalizează micro-tranzacțiile ca formă de pariere, crescând riscul expunerii timpurii.

„E tot timpul la un click distanță. Pare normal și sigur, dar ce să vezi — chiar nu este.”

Publicitatea agresivă și influencerii care promovează câștiguri rapide distorsionează percepțiile despre probabilitate și noroc, făcând tinerii să creadă că succesul este ușor și replicabil, în ciuda riscului real de pierdere.

„Când vezi mereu câștigători pe story, crezi că ai aceeași șansă.”

În România, vârsta minimă legală pentru participarea la jocuri de noroc este, în general, de 18 ani. Totuși, există propuneri pentru ridicarea pragului la 21 de ani, ca măsură suplimentară de protecție a dezvoltării tinerilor.

Psihologul consideră că această modificare ar fi utilă, dar insuficientă dacă nu este dublată de măsuri educaționale și de sprijin.

„A ridica pragul la 21 de ani e doar o piesă din puzzle. Trebuie și educație, și sprijin real.”

El subliniază că prevenția eficientă trebuie să combine educația despre probabilități și riscuri, dezvoltarea abilităților de autoreglare, formarea părinților și a cadrelor didactice pentru identificarea timpurie a semnelor de dependență, precum și servicii de tratament accesibile și adaptate tinerilor.

„Trebuie să învățăm tinerii să recunoască semnele înainte să fie prea târziu.”

Concluzia psihologului este una fermă: efectele psihologice ale jocurilor de noroc asupra adolescenților sunt profunde și de durată, iar societatea trebuie să intervină din timp.