„Activitățile ne-au ajutat să uităm”. Cum sprijină War Child copiii din Liban în timpul conflictului

Prin utilizarea jocului ca terapie, War Child, organizaţia neguvernamentală independentă, îi ajută pe copiii din Liban să treacă peste ororile conflictului.

„Când ne-am întors la casă, nu știam dacă mai era în picioare sau nu. Poți sta în altă parte, dar nimic nu se compară cu propria ta casă”, a declarat Huda, mamă a patru copii, la câteva zile după ce s-a întors la casa ei din Babliyeh, în sudul Libanului, după încetarea focului.

Huda și familia ei și-au părăsit satul pe 25 septembrie, scrie The Guardian. Cu două zile înainte, Israelul începuse un bombardament aerian intens care a strămutat peste un milion de oameni, în principal din sudul Libanului și din valea Bekaa. Familia Hudei asculta cum bombardamentele se apropiau – până când o bombă a explodat aproape de casa lor.

Huda a luat ce bunuri a putut și a pornit spre Akkar, cea mai nordică provincie din Liban, unde avea rude. Era prima dată când familia ieșea din Beirut.

Au sosit fără niciun ban și au locuit în casele rudelor timp de o lună înainte să audă de o școală care oferea adăpost persoanelor strămutate.

Refugiul, administrat de War Child, singura organizație caritabilă specializată pentru copiii afectați de conflicte, a găzduit zeci de familii strămutate de la escaladarea luptelor în septembrie.

War Child, care își desfășoară activitatea în unele dintre cele mai periculoase părți ale lumii, oferind ajutor de urgență, sprijin specializat în domeniul sănătății mintale și educație pentru a ajuta sute de mii de copii să se recupereze după traumele provocate de conflicte, este unul dintre partenerii apelului caritabil al publicației The Guardian and Observer din acest an, alături de Médecins Sans Frontières și Parallel Histories.

„Știm cum să schimbăm viețile copiilor care sunt prinși în războaie pe care nu le-au început, iar fondurile vitale strânse în urma acestui apel ne vor permite să ajungem la ei”, afirmă organizația caritabilă.

Se estimează că aproximativ 1,2 milioane de persoane au fost strămutate în Liban și aproape 4 000 au fost ucise în loviturile aeriene israeliene de la începutul luptelor, la 8 octombrie anul trecut.

Huda a făcut tot posibilul pentru a-și ajuta familia să se stabilească în adăpostul War Child, în timp ce personalul și voluntarii organizației de caritate au transformat sălile de clasă în locuinţe.

Leila, fiica ei în vârstă de 19 ani, a declarat că, în ciuda siguranței oferite de adăpost, a fost imposibil să evite războiul. „Obișnuiam să nu dorm pentru că eram foarte ocupată să urmăresc știrile. Mă gândeam mereu la acasă”, a spus Leila.

Fratele ei în vârstă de 14 ani, Kareem, era apatic, războiul întrerupându-i rutina, joaca cu prietenii şi reparaţiile pe care le făcea la aparatele stricate de acasă.

Terapie prin joc

Pentru a restabili un sentiment de normalitate pentru copii și pentru a oferi terapie pentru unele dintre traumele pe care le-au adus cu ei, personalul a apelat la instrumentul simplu, dar eficient al jocului.

„Primul obiectiv este crearea unui spațiu sigur pentru ca cei mici să aibă acces la copilărie și să se exprime, apoi încercăm să îi identificăm pe cei care au nevoie de mai mult sprijin”, a declarat Fatima Nabaa, manager la War Child din 2016.

 „Copiii își exprimau sentimentele au ajutorul pieselor de Lego. Își construiau casele vechi și apoi începeau să spună cum le-ar fi reconstruit. Spuneau: „Bine, casa mea a dispărut, dar voi face una nouă cu o piscină și o sală de sport!””

Unii copii au fost lipsiți de educație timp de 14 luni, iar preocupările zilnice de la școala primară au fost înlocuite de provocările zilnice ale strămutării. Activitățile din adăpost au fost prima șansă de a fi din nou copii.

„Ghicitorile erau preferatele mele; simțeam că trebuie cu adevărat să ne folosim creierul”, a spus Leila. „Activitățile ne-au ajutat să uităm unde ne aflam, chiar dacă doar pentru puțin timp.”

„A fost foarte dificil să lucrez și să ajut oamenii când eu însumi simțeam că am nevoie de ajutor”

Personalul War Child a fost, de asemenea, strămutat. Casa lui Nabaa din suburbia Dahiyeh din sudul Beirutului a fost avariată de un raid aerian și a trebuit să se mute de trei ori pentru a găsi un loc sigur pentru copiii ei.

Mohamed Wehbe, ofițer de monitorizare la War Child, și-a pierdut, de asemenea, casa familiei într-un atac aerian israelian în Ain Aata din sudul Libanului și apartamentul său din Dahiyeh.

„A fost foarte dificil să lucrez și să ajut oamenii când eu însumi simțeam că am nevoie de ajutor”, a declarat Wehbe. El îi ajută pe doi frați, care suferă de probleme de sănătate mintală, și pe mama sa, care are atacuri de panică de când au fost strămutați.

Personalul War Child a constatat că a ajuta copiii să treacă prin propria lor durere a fost o terapie și pentru ei.

Nabaa a fost inspirată de statornicia familiilor strămutate: „În cele din urmă, am simțit că eu eram cea care avea nevoie de ei, pentru că le-am văzut rezistența și am văzut că, în ciuda tuturor lucrurilor, gândeau pozitiv – chiar și copiii.”

La 27 noiembrie, a intrat în vigoare încetarea focului, punând capăt celor aproape 14 luni de lupte între Hezbollah și Israel. Două zile mai târziu, Huda și familia ei s-au întors acasă.

În ciuda încetării oficiale a ostilităților, provocările rămân. Războiul a distrus infrastructura și economia Libanului, soțul Hudei nu poate încă lucra, iar casele nu au apă.

În timp ce loviturile aeriene israeliene continuă în Liban, Kareem a declarat că visează că dronele israeliene zboară deasupra sa. O ușă trântită îl face să intre în panică. Huda le ține bagajele pregătite în caz că trebuie să fugă din nou.

Pentru moment, însă, familia are treabă. Kareem s-a întors la școală, iar Huda se ocupă din nou de grădina lor.