A murit scriitorul britanic Frederick Forsyth, autorul romanelor Ziua Şacalului și Dosarul Odessa

Scriitorul britanic Frederick Forsyth a încetat din viaţă, a anunţat luni agentul său, potrivit BBC și Reuters.

Forsyth, în vârstă de 86 de ani, era cunoscut pentru romanele sale în genul „thriller”, cum ar fi Ziua Şacalului, Dosarul Odessa, Câinii războiului, Alternativa diavolului, Al patrulea protocol sau  Negociatorul.

Cele 25 de cărţi ale sale s-au vândut în 75 de milioane de exemplare în întreaga lume.

Frederick McCarthy Forsyth s-a născut pe 25 august 1938 în Ashford, Kent.

Singurul copil al unui comerciant de blănuri, și-a alinat singurătatea cufundându-se în lecturi de aventură, botează BBC.

Printre preferații lui se numărau operele lui John Buchan și H. Rider Haggard, însă Forsyth adora cartea lui Ernest Hemingway despre toreadori, Death in the Afternoon (Moarte după-amiaza).

A fost atât de fascinat, încât — la doar 17 ani — a plecat în Spania și a început să se antreneze cu o pelerină.

Nu a ajuns niciodată să lupte cu un taur. În schimb, a petrecut cinci luni la Universitatea din Granada, după care s-a întors în Marea Britanie pentru a-și satisface stagiul militar în cadrul RAF (Royal Air Force).

Visând de ani de zile să devină pilot, Forsyth și-a falsificat vârsta pentru a putea zbura cu avioane de tip de Havilland Vampire.

În 1958, s-a angajat ca jurnalist local la ziarul Eastern Daily Press. Trei ani mai târziu, s-a alăturat agenției de presă Reuters.

La Tonbridge School, Forsyth se remarcase mai ales la limbi străine. Vorbea fluent franceza, germana, spaniola și rusa, fiind astfel un corespondent de presă înnăscut.

Trimis la Paris, Forsyth a relatat mai multe evenimente legate de tentativele de asasinat asupra președintelui Franței, Charles de Gaulle, orchestrate de membrii Organizației Armatei Secrete (OAS).

Această grupare formată din foști militari era profund nemulțumită de decizia lui de Gaulle de a acorda independență Algeriei, după ce mulți dintre camarazii lor muriseră luptând împotriva naționaliștilor algerieni.

Forsyth a descris OAS drept „coloniști albi și neo-fasciști”.

Și a ajuns la concluzia că, dacă ar fi vrut cu adevărat să-l omoare pe de Gaulle, ar fi trebuit să angajeze un asasin profesionist.

Forsyth s-a alăturat BBC-ului în 1965.

Doi ani mai târziu, a fost trimis în Nigeria pentru a relata despre războiul civil izbucnit după secesiunea regiunii sud-estice Biafra.

Când conflictul s-a prelungit mult peste așteptări, Forsyth a cerut permisiunea să rămână și să continue să-l acopere. Potrivit autobiografiei sale, BBC i-a răspuns: „nu este politica noastră să acoperim acest război”.

„Am simțit miros de manipulare a știrilor,” a spus el. „Și nu-mi place manipularea știrilor.”

A demisionat și a continuat să relateze despre război ca jurnalist freelancer timp de încă doi ani.

Și-a consemnat experiențele în The Biafra Story, publicată în 1969. Mai târziu, a susținut că, în perioada petrecută în Nigeria, a început să colaboreze cu MI6, colaborare care ar fi continuat timp de două decenii.

S-a împrietenit și cu mai mulți mercenari, care l-au învățat cum să obțină un pașaport fals, cum să procure o armă și chiar cum să-i frângă gâtul unui inamic.

Toate aceste „trucuri ale meseriei” aveau să fie integrate într-un roman despre o tentativă de asasinat asupra președintelui de Gaulle, The Day of the Jackal (Ziua Șacalului), pe care l-a scris într-o garsonieră, la o mașină de scris veche, în doar 35 de zile.

A petrecut luni de zile încercând să-l publice, dar s-a lovit de un șir lung de refuzuri.

„În primul rând, de Gaulle era încă în viață,” a spus el, „așa că cititorii știau deja că un complot fictiv de asasinare plasat în 1963 nu putea avea succes.”

În cele din urmă, un editor a acceptat să riște cu un tiraj redus, iar vânzările cărții — descrisă la un moment dat drept „un manual de asasinat” — au explodat, mai întâi în Marea Britanie, apoi în Statele Unite.

The Day of the Jackal a evidențiat elementele care aveau să devină semnătura clasică a unui thriller marca Forsyth: o împletire atentă între realitate și ficțiune, adesea folosind nume reale și evenimente istorice autentice.

Falsificarea unui pașaport britanic de către Șacal, folosind numele unui copil decedat identificat dintr-un cimitir, era perfect posibilă în epoca de dinaintea bazelor de date electronice și a verificărilor automate.

Romanul a fost ecranizat într-un film premiat în 1973, cu Edward Fox în rolul trăgătorului anonim. Forsyth a continuat succesul cu The Odessa File, povestea unui jurnalist german care încearcă să-l găsească pe Eduard Roschmann — un nazist notoriu supranumit „Măcelarul din Riga” — protejat de o societate secretă formată din foști membri ai SS-ului, cunoscută sub numele de Odessa.

Ca parte a documentării sale, Forsyth a călătorit la Hamburg, pretinzând că este un traficant sud-african de arme. „Am reușit să pătrund în lumea lor și eram destul de mândru de mine,” a povestit ulterior.

„Ceea ce nu știam era că persoana de contact trecuse pe lângă o librărie la scurt timp după întâlnirea noastră. Iar acolo, în vitrină, se afla The Day of the Jackal, cu poza mea mare pe coperta din spate.”

Filmul bazat pe carte a dus la identificarea adevăratului „Măcelar din Riga”, care trăia în Argentina — după ce un vecin de-al său a văzut pelicula la cinematograful local. Autoritățile argentiniene l-au arestat, însă acesta a plătit cauțiunea și a fugit în Paraguay.

Cartea menționa, de asemenea, o comoară de aur nazist exportată în Elveția în 1944. La 25 de ani de la publicare, Congresul Mondial Evreiesc a descoperit acest pasaj și, în cele din urmă, a localizat aur în valoare de 1 miliard de lire sterline.

Potrivit Sunday Times, al treilea roman al lui Forsyth, The Dogs of War (Câinii Războiului), s-a inspirat din propria sa experiență de organizare a unei lovituri de stat în Africa.

Ziarul relata că Forsyth ar fi cheltuit la un moment dat 200.000 de dolari pentru a închiria o navă și a recruta soldați de profesie — europeni și africani — pentru un raid menit să-l înlăture pe președintele Guineei Ecuatoriale în 1972.

Planul ar fi eșuat după ce organizarea s-a destrămat, iar soldații au fost interceptați de poliția spaniolă în Insulele Canare, la 3.000 de mile distanță de destinația lor finală.

A urmat Devil’s Alternative (Alternativa diavolului), în care primul ministru britanic este o femeie, Joan Carpenter, un personaj inspirat clar de Margaret Thatcher — politician pe care Forsyth îl admira profund. Thatcher avea să apară mai târziu, cu numele ei real, în alte patru romane ale autorului.

În 1982, Forsyth s-a aventurat și în biografie, publicând Emeka, povestea de viață a prietenului său, colonelul Chukwuemeka Odumegwu Ojukwu, liderul statului Biafra în perioada scurtei sale independențe.

În 1984, Forsyth a revenit la roman cu The Fourth Protocol (Al patrulea protocol): o poveste complexă despre un complot sovietic menit să influențeze alegerile generale britanice și să instaleze un guvern Laburist de stânga radicală.

Cartea l-a impresionat atât de mult pe Sir Michael Caine încât l-a convins pe Forsyth să permită realizarea unui film, în care actorul veteran a jucat alături de Pierce Brosnan.

La sfârșitul anilor ’80, Forsyth s-a despărțit de prima sa soție, fosta model Carole Cunningham, și a fost fotografiat alături de actrița Faye Dunaway.

The Negotiator (Negociatorul), publicat în 1991, a continuat seria de succes, iar The Deceiver (Înșelătorul), povestea unui agent neconvențional, dar genial al MI6, a fost transpus într-un mini-serial BBC.

După încă două thrillere, The Fist of God (Pumnul lui Dumnezeu) și Icon, Forsyth a făcut o cotitură neașteptată cu The Phantom of Manhattan (Fantoma din Manhattan), un sequel al celebrului musical Fantoma de la Operă.

Cartea nu a avut un succes răsunător, dar în 2010 Andrew Lloyd Webber a folosit elemente din ea pentru musicalul său succesor Love Never Dies (Dragostea nu moare niciodată).

Un al doilea volum de povestiri scurte, The Veteran (Veteranul), a primit și el recenzii mixte, dar Forsyth și-a revenit în stilul său caracteristic odată cu Avenger (Răzbunătorul), un thriller politic din 2003, și, trei ani mai târziu, cu The Afghan (Afganul), care avea legături cu anteriorul The Fist of God.

Până atunci, Forsyth își consolidase deja o reputație ca realizator de emisiuni și comentator politic.

A fost invitat frecvent la emisiunea BBC Question Time, cunoscut pentru opiniile sale situate la dreapta spectrului politic.

Eurosceptic convins, el l-a pus în dificultate pe fostul prim-ministru Ted Heath în cadrul acestei emisiuni — după ce a demonstrat că, în ciuda negărilor acestuia, acesta a semnat odată un document prin care era de acord cu transferul rezervei de aur a Regatului Unit la Frankfurt.

După ce a împlinit 70 de ani, a început să încetinească ritmul în care scria.

The Cobra (Cobra), publicat în 2010, a marcat revenirea unor personaje din Avenger.

În 2013, Forsyth a lansat The Kill List (Lista morții), o poveste alertă în jurul unui fanatic musulman numit „Predicatorul”, ale cărui videoclipuri online îi încurajau pe tinerii musulmani să comită o serie de crime.

Toate cărțile și le-a scris la mașina de scris și a refuzat să folosească internetul pentru documentare.

Ironia face că al 18-lea său roman, The Fox (Vulpoiul), publicat în 2018, este un thriller de spionaj despre un talentat hacker de computere.

Forsyth a anunțat că va fi ultima sa carte, dar a revenit dintr-o retragere autoimpusă după moartea celei de-a doua soții, Sandy, în 2024.

A spus că lucrează la o nouă aventură și chiar a sugerat că o tombolă ar putea oferi cuiva șansa de a da numele unui personaj după propria persoană.

După ce în anii ’70 a vândut drepturile pentru ecranizare cu 20.000 de lire sterline, Forsyth nu a primit niciun fel de plată pentru versiunea lui Eddie Redmayne a The Day of the Jackal (Ziua șacalului), când aceasta a fost refăcută pentru televiziune anul trecut, la Sky.