Document CNSAS: Cum controla Securitatea jurnaliștii străini în ultimii ani ai regimului Ceaușescu. Percheziții secrete, microfoane și filme foto distruse

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a publicat documente care arată amploarea măsurilor prin care Securitatea încerca să controleze activitatea jurnaliștilor străini veniți în România comunistă. Potrivit arhivelor, reporterii erau supravegheați permanent, urmăriți, interceptați și, în unele cazuri, li se distrugeau în secret fotografiile, înregistrările și notițele pentru a împiedica apariția unor materiale critice la adresa regimului.

În ultimii ani ai dictaturii lui Nicolae Ceaușescu, propaganda oficială prezenta România drept o țară prosperă, în care populația beneficia de „condiții minunate de trai”. Realitatea era însă cu totul alta: lipsa alimentelor, magazinele goale, întreruperile de curent și căldură, precum și nivelul scăzut de trai contrastau puternic cu imaginea promovată de autorități.

Dacă în interiorul țării nemulțumirile erau reduse la tăcere prin supraveghere și intimidare, în plan extern conducerea comunistă era preocupată de modul în care România era prezentată în presa occidentală. Din acest motiv, jurnaliștii străini care intrau în țară deveneau ținte ale Securității.

Ordin secret pentru monitorizarea presei străine

Documentul publicat de CNSAS este o notă clasificată „Strict Secret”, datată 2 decembrie 1985, aprobată de adjunctul ministrului de Interne de la acea vreme, general-colonelul Iulian Vlad.

Actul prevedea constituirea unei grupe operative centrale, formată din reprezentanți ai principalelor structuri ale Departamentului Securității Statului, cu rolul de a coordona supravegherea, influențarea și dezinformarea publiciștilor străini.

Scopul era, potrivit documentului, „cunoașterea, prevenirea, contracararea și neutralizarea” oricăror acțiuni considerate de autorități ca fiind de natură să afecteze securitatea statului sau imaginea internațională a României.

Filme foto voalate și înregistrări șterse înainte de plecarea din țară

Arhivele CNSAS conțin și exemple concrete privind metodele folosite de Securitate.

Într-un caz, un jurnalist francez, intrat în România ca turist, era suspectat că realiza fotografii și aduna informații care puteau fi folosite în „propaganda antiromânească”. Ofițerii solicitau ca, la ieșirea din țară, bagajele acestuia să fie verificate cu atenție, iar filmele foto și înregistrările magnetice să fie compromise în mod secret. Totodată, eventualele notițe considerate ostile urmau să fie confiscate.

Filaj, informatori și interceptări

Alte documente arată că reporterii străini erau monitorizați prin filaj permanent, percheziții secrete, interceptări telefonice și utilizarea rețelei de informatori.

În cazul unor ziariști francezi veniți în România pentru un meci de handbal disputat la Buzău, Securitatea solicita ca aceștia să fie urmăriți și împiedicați să intre în contact cu persoane considerate „elemente cu manifestări necorespunzătoare”.

Supravegherea includea și instalarea de tehnică operativă în camerele de hotel sau folosirea microfoanelor autonome pentru înregistrarea discuțiilor.

Hoteluri și mașini transformate în dispozitive de ascultare

Documentele publicate de CNSAS relevă că Securitatea încerca să cazeze jurnaliștii în camere echipate cu tehnică de interceptare. Într-un raport din 1983 se menționează că o jurnalistă de la Radio France Internationale nu a putut fi monitorizată deoarece a refuzat, pe rând, mai multe camere, ceea ce i-a împiedicat pe ofițeri să o cazeze într-una prevăzută cu mijloace de ascultare.

În alte situații, reporterilor li se închiriau autoturisme Dacia echipate cu microfoane, în timp ce o a doua mașină a Securității îi urmărea și recepționa în timp real conversațiile purtate în interiorul vehiculului.

Presa occidentală, o amenințare pentru imaginea regimului

Potrivit CNSAS, autoritățile comuniste considerau presa occidentală un risc major pentru imaginea internațională a României. Deși jurnaliștii invitați oficial aveau programe atent controlate și contacte limitate cu populația, mulți încercau să documenteze realitatea din teren.

Cei care publicau constant materiale critice despre regimul comunist erau declarați persoane indezirabile și nu mai primeau ulterior dreptul de a intra în România.

Documentele făcute publice de CNSAS oferă o imagine detaliată asupra modului în care aparatul represiv încerca să controleze informația și să împiedice apariția în presa internațională a unor relatări despre condițiile reale de viață din România ultimilor ani ai regimului comunist.