Scurgeri din canalizare, urină de șobolani și alge toxice. Cât de periculos este scăldatul în râuri și lacuri

Înotul în râuri și lacuri este o activitate accesibilă și relaxantă în zilele toride, însă ploile abundente, deversările de ape uzate și scurgerile de pe terenurile agricole pot transforma apa aparent curată într-un risc pentru sănătate.

Specialiștii avertizează că râurile din orașe pot deveni periculoase din punct de vedere microbiologic timp de cel puțin 24 până la 72 de ore după o furtună sau o ploaie puternică.

Riscul este provocat în special de canalizările suprasolicitate, de apele care se scurg de pe străzi și terenuri agricole și de sedimentele ridicate de pe fundul apei.

Din acest motiv, chiar și un loc autorizat pentru scăldat poate deveni temporar nesigur.

Înotul în natură, tot mai popular

Înotul în lacuri a devenit tot mai popular pe rețelele sociale, iar amenajarea unor spații de agrement în apropierea apelor a alimentat dorința oamenilor de a găsi modalități ieftine de relaxare.

Studiile citate în materialul BBC arată că timpul petrecut în apă sau în apropierea lacurilor, râurilor și mării poate fi asociat cu reducerea stresului și cu o stare psihică mai bună.

Beneficiile nu elimină însă riscurile de îmbolnăvire, mai ales atunci când apa este contaminată.

Ploaia poate aduce canalizarea direct în râu

În numeroase orașe, rețelele de canalizare colectează atât apa menajeră, cât și apa de ploaie. În timpul furtunilor, aceste sisteme pot fi depășite de volumul mare de apă.

Pentru a preveni inundarea locuințelor sau blocarea stațiilor de epurare, o parte din apa contaminată poate fi deversată direct în râuri.

„După ploi abundente și furtuni, râurile urbane devin, de regulă, nesigure pentru înot din punct de vedere microbiologic pentru cel puțin 24 până la 72 de ore, în principal din cauza deversărilor de ape uzate, a scurgerilor de suprafață și a sedimentelor tulburate”, explică Isabel Douterelo Soler, specialistă în microbiologie de mediu la Universitatea Sheffield.

În Statele Unite, scurgerile provocate de furtuni și revărsările canalizărilor se numără printre principalele cauze ale avertismentelor publice și ale închiderii unor plaje de pe malurile lacurilor și mărilor.

Ce boli pot apărea după înotul în râuri și lacuri

Au fost raportate focare de boli infecțioase în rândul persoanelor care înoată în ape deschise. Riscul crește în special atunci când apa este înghițită.

Cu cât contactul cu apa este mai intens și mai îndelungat, cu atât probabilitatea apariției unor probleme digestive este mai mare.

Cele mai multe îmbolnăviri se manifestă prin: diaree; crampe abdominale; greață; febră; dureri de cap; frisoane.

Copiii sunt mai expuși decât adulții, deoarece tind să înghită mai multă apă atunci când înoată.

În cele mai multe cazuri, simptomele sunt ușoare și dispar într-un timp relativ scurt. Uneori însă, agenții patogeni din apă pot provoca afecțiuni grave.

Leptospiroza, transmisă prin urina rozătoarelor

Unul dintre riscuri este leptospiroza, o boală bacteriană transmisă prin urina rozătoarelor și a animalelor domestice.

Bacteria poate pătrunde în organism prin răni, zgârieturi sau prin mucoase și poate provoca, în cazurile grave, insuficiență hepatică, afectarea rinichilor și chiar decesul.

Boala este rară în țările cu climă temperată, dar au existat focare inclusiv în rândul participanților la competiții de triatlon, care au înotat în ape deschise.

Autoritățile sanitare recomandă evitarea zonelor inundate și a apelor în care există semne privind prezența rozătoarelor.

Tăieturile și zgârieturile trebuie acoperite înainte de intrarea în apă, iar după înot este indicat un duș cât mai repede posibil.

Persoanele care dezvoltă febră, frisoane, dureri de cap sau alte simptome după ce au înotat într-un râu sau lac trebuie să ceară sfatul unui medic și să menționeze contactul cu apa.

Algele albastre-verzi pot produce toxine

Porțiunile de râu sau lac în care apa se mișcă lent și se încălzește puternic pot favoriza dezvoltarea cianobacteriilor, cunoscute și drept alge albastre-verzi.

Acestea pot produce toxine care irită pielea și ochii. În cazuri mai rare, pot afecta ficatul sau sistemul nervos.

Apa poate fi periculoasă dacă:

• este tulbure și are o culoare verde sau albastru-verzuie;
• seamănă cu o supă de mazăre;
• pare că are vopsea verde amestecată în ea;
• prezintă aglomerări, dungi sau pete plutitoare;
• are spumă sau o pojghiță verde la suprafață și pe margini.

Prezența unei pelicule dense la suprafață poate indica un nivel ridicat de toxine. Într-o astfel de situație, înotul trebuie evitat.

Mirosul și aspectul apei pot fi semnale de alarmă

Înainte de a intra într-un râu sau lac, este important să fie verificat aspectul apei și al zonei din jur.

Renunțați la înot dacă observați: apă maro, foarte tulbure sau cu un debit neobișnuit; miros de canalizare sau de substanțe chimice; spumă, mâl sau resturi plutitoare; pelicule uleioase la suprafață; alge verzi în cantitate mare; conducte sau canale care se varsă în apropiere; pești morți; urme ale unei poluări recente.

Orice semn de mortalitate în rândul peștilor este un indiciu important că apa poate fi contaminată sau că nivelul de oxigen este foarte scăzut.

Bacterii rezistente la antibiotice

Rezistența la antibiotice reprezintă un alt risc asociat înotului în ape poluate.

Unele cercetări au arătat că persoanele care practică frecvent sporturi în ape deschise pot avea o probabilitate mai mare de a purta în organism bacterii rezistente la antibiotice, inclusiv anumite variante de Escherichia coli.

Aceste bacterii pot ajunge în râuri prin apele evacuate de stațiile de epurare, prin canalizări sau din agricultură.

„Bacteriile rezistente la antibiotice sunt prezente în mediile acvatice și pot proveni din surse de poluare precum stațiile de tratare a apelor uzate”, explică microbiologul de mediu Isobel Stanton.

În cazul în care provoacă o infecție, astfel de bacterii sunt mai greu de tratat.

Testele oficiale nu surprind întotdeauna poluarea de moment

Mulți înotători consideră că un loc este sigur dacă apa a fost testată de autorități. În realitate, analizele oficiale nu pot surprinde întotdeauna schimbările rapide ale calității apei.

În Uniunea Europeană, apele de îmbăiere autorizate sunt verificate în principal pentru două tipuri de bacterii care indică o contaminare fecală: E. coli și enterococii intestinali.

Clasificările precum „excelentă”, „bună”, „satisfăcătoare” sau „slabă” sunt bazate, de regulă, pe rezultatele obținute într-o perioadă mai lungă, nu doar pe situația din ziua respectivă.

În plus, rezultatele analizelor pot fi disponibile abia după una sau două zile. Până la emiterea unui avertisment, numeroase persoane ar putea să fi intrat deja în apă.

Monitorizarea este utilă pentru observarea tendințelor pe termen lung, dar este mai puțin eficientă atunci când o persoană trebuie să decidă dacă râul este sigur în dimineața de după o furtună.

Poluarea poate crește brusc și poate dispărea înainte de următoarea recoltare de probe.

Râurile și lacurile, mai vulnerabile decât marea

Apele din interiorul continentului sunt, în general, mai expuse poluării decât zonele de coastă.

Râurile, lacurile și iazurile primesc apă de pe terenurile din jur, iar contaminanții nu se diluează la fel de mult precum în mare.

În zonele agricole, ploile puternice pot spăla gunoiul de grajd, îngrășămintele și solul de pe câmpuri, transportându-le în râuri și lacuri.

Aceste scurgeri pot duce la creșterea bruscă a bacteriilor provenite din materii fecale și pot aduce nutrienți care favorizează înmulțirea algelor și a cianobacteriilor.

Zonele situate departe de evacuările de canalizare, porturi, pontoane, ferme și terenuri cu animale sunt, de regulă, mai puțin expuse contaminării.

Cine ar trebui să fie deosebit de prudent

Înotul în ape deschise trebuie evitat sau abordat cu prudență sporită de către: copiii mici; persoanele cu imunitatea scăzută; persoanele bolnave; cei care au răni, tăieturi sau zgârieturi neacoperite; femeile însărcinate, atunci când există suspiciuni privind calitatea apei; persoanele care nu știu să înoate bine.

Pe lângă poluare, trebuie luate în calcul și temperatura scăzută a apei, curenții, adâncimea, vegetația subacvatică și dificultatea de a ieși la mal.

Înotul de unul singur este de asemenea periculos, deoarece nu există nicio persoană în apropiere care să intervină în cazul unei urgențe.

Recomandări înainte de a intra în apă

Specialiștii recomandă:

• să evitați înotul timp de două-trei zile după ploi puternice;
• să verificați avertizările emise de autoritățile locale;
• să nu înghițiți apă;
• să acoperiți toate rănile;
• să faceți duș după înot;
• să vă spălați mâinile înainte de a mânca;
• să evitați locurile cu miros neplăcut, spumă, alge sau apă foarte tulbure;
• să alegeți zone cu acces ușor în apă și cu o ieșire sigură;
• să nu înotați singuri.

Râurile și lacurile nu trebuie considerate automat zone interzise, iar înotul în natură poate rămâne o activitate plăcută. Entuziasmul trebuie însă însoțit de prudență, alegerea momentului potrivit și cunoașterea condițiilor locale.