Povestea unei familii din Cuba rămasă fără mâncare după ce frigiderul s-a oprit din cauza penelor de curent. Strategia lui Trump și miza lui Marco Rubio

Presiune dintr-o parte, sau mai degrabă din partea mai multora: de la amenințări cu un fel de intervenție forțată până la embargoul energetic. Pe de altă parte, negocieri în culise, recunoscute de ambele părți, și unele gesturi de relaxare a blocadei pentru a menține economia precară a insulei sub tensiune: săptămâna aceasta, a fost permisă sosirea unui petrolier rusesc, cu indicii că viitoarele sosiri vor fi decise „de la caz la caz”.

Aceasta este strategia dublă a lui Donald Trump față de Cuba, țara pe care el însuși a recunoscut-o ca fiind „următoarea” pe lista sa odată ce va rezolva ofensiva împotriva Iranului, scrie ziarul spaniol El Pais într-o analiză despre următoarea ”țintă” a președintelui american, după Iran: Cuba.

Incursiune în sărăcia din Havana

Washington Post a relatat acum câteva zile despre dramele pe care le trăiesc oamenii obișnuiți din Cuba din cauza situați tot mai grave din economie, în mare parte provocate de incapacitatea regimului de la Havana de a îmbunătăți nivelul de trai al țării.

Criza economică tot mai profundă care a cuprins Cuba în ultimii șase ani – intensificată de embargoul energetic impus sub președintele american Donald Trump – continuă să afecteze în mod disproporționat persoanele cele mai vulnerabile ale insulei, scria The Post.

Penele persistente de curent, reducerile la sistemul de raționare a alimentelor administrat de stat și penuria severă de apă și medicamente au transformat viața de zi cu zi într-un calvar pentru oameni precum Riviaux, soțul ei, Cristóbal Estrada, și cele două fiice ale lor.

O bucată de unt primită cadou de la un turist

Cu câteva ore mai devreme, Estrada, în vârstă de 61 de ani, îi pregătise micul dejun fetiței lor, Edianet, în vârstă de 7 ani: o bucată de pâine, distribuită tuturor cubanezilor prin sistemul de raționare, cu o mică bucată de unt – un lux pe care un turist i l-a oferit familiei în timp ce se plimba prin cartier.

După ce a lăsat-o pe Edianet la școală, Estrada a pornit spre Cotorro, la aproximativ 20 de kilometri distanță, pentru a cumpăra mâncare și bani oferiți de rudele de acolo. În timpul ultimei pene de curent la nivel național, din 21 martie, toată mâncarea pe care familia sa o avea în frigider s-a stricat.

„Trebuie să vadă dacă poate găsi o mașină, un autobuz sau orice altceva este necesar pentru a ajunge acolo”, a spus Riviaux.

Nici Mexicul nu mai trimite petrol

Transportul public din Cuba a fost semi-paralizat din cauza lipsei de benzină de când Statele Unite au impus un embargou asupra petrolului pe insulă în urma atacului din ianuarie asupra Venezuelei – un furnizor cheie de petrol care a încetat să mai facă livrări către insulă, țara din Caraibe producând abia 40% din țițeiul de care are nevoie.

Aceasta a dus la întreruperi de curent la nivelul întregii insule, care i-au afectat pe cubanezi, care s-au confruntat cu ani de criză; lipsa benzinei și a resurselor de bază a paralizat spitalele și a dus la creșterea prețurilor și la penurie de alimente.

Ani de zile, Mexicul a trimis petrol și în Cuba, în timp ce insula se lupta cu o criză energetică de zeci de ani, dar a oprit transporturile sub amenințarea tarifelor americane și acum trimite doar ajutoare umanitare.

Și-au vândut taraba pentru a trata un plămân

Riviaux și Estrada aveau o mică tarabă în fața casei, unde vindeau băuturi răcoritoare și alimente simple ambalate.

Dar în februarie, Estrada s-a îmbolnăvit și a fost spitalizat cu un plămân colapsat. Costul tratamentului său a fost devastator; cuplul a fost nevoit să-și cheltuiască economiile pe medicamente cumpărate de pe piața neagră, deoarece farmaciile subvenționate de stat nu aveau astfel de medicamente.

„A trebuit să sacrificăm acea afacere pentru a cumpăra medicamentul și a-i salva viața”, a spus Riviaux, soția lui.

Trăiesc din produse de patiserie, dacă au făină…

Acum, Riviaux vinde produse de patiserie dulci pe care le coace sora ei ori de câte ori pot obține un sac de făină – care nu este asigurată de rațiile lunare modeste, care includ orez, fasole, zahăr, ulei de gătit, cafea și o chiflă zilnică.

Sistemul universal de asistență medicală din Cuba, cândva lăudat, s-a deteriorat atât de mult încât se luptă să ofere îngrijiri de bază. Spitalele se confruntă cu o restanță critică, cu aproximativ 96.000 de intervenții chirurgicale în așteptare, inclusiv 11.000 pentru copii, potrivit autorităților locale și Națiunilor Unite.

Fără tratamente care salvează vieți

Aproape 5 milioane de persoane cu boli cronice nu au acces la medicamente esențiale, în timp ce tratamentele care salvează vieți, precum radioterapia pentru cancer și dializa pentru bolile renale, au fost întrerupte pentru 16.000, respectiv 2.800 de pacienți.

Națiunile Unite au lansat săptămâna aceasta un plan de urgență de 94 de milioane de dolari pentru a sprijini ceea ce au numit o criză „care pune viața în pericol” pentru cubanezi. Potrivit lui Francisco Pichón, coordonator rezident al ONU în Cuba, apelul vine după o lungă istorie în care Cuba a fost lider în America Latină în ceea ce privește sănătatea maternă și ratele de vaccinare – succese aflate acum în pericol grav.

Fără mâncare la prânz

Până la prânz, soțul ei încă nu se întorsese, așa că Riviaux nu a avut de ales decât să-i dea copilului ei de 2 ani o bucată de pâine și ultimii stropi de lapte ai familiei – o donație din Mexic.

Riviaux însăși a rămas fără. Fiul ei de 7 ani primește în continuare prânzul gratuit la școală, unde cursurile continuă în ciuda crizei naționale.

Riviaux vorbește cu nostalgie despre perioada de dinaintea pandemiei de COVID-19, când, a spus ea, „Cuba avea de toate”.

„Știu că pandemia a lovit întreaga lume, dar pe noi ne-a lovit mult mai tare”, a spus ea.

Rația pe care o primea fiecare familie înainte de pandemie conținea orez, fasole, un litru de lapte zilnic pentru copii, zahăr, ulei, pui și carne tocată, printre aproximativ 30 de produse alimentare și produse de igienă. Era suficient doar pentru aproximativ 20 de zile, așa că familiile își suplimentau hrana cu achiziții în magazine private care foloseau o monedă legată de dolarul american.

Sancțiunile au prăbușit Cuba economic

Sancțiunile americane mai stricte, care au început sub prima administrație Trump, împreună cu o prăbușire a turismului declanșată de pandemie și politicile economice eșuate ale Cubei, au dus la o recesiune profundă.

Produsul intern brut al Cubei a scăzut cu 15% în ultimii șase ani, declanșând un exod istoric. Insula a pierdut peste 1 milion de locuitori – aproximativ 10% din populația sa – numai în 2024.

Încurajat de capturarea președintelui venezuelean Nicolás Maduro de către SUA, Trump și-a intensificat treptat retorica despre Cuba, sugerând mai întâi că va urmări „o preluare amiabilă” a țării și, mai recent, spunându-le aliaților conservatori din America Latină că va „avea grijă” de Cuba odată ce războiul cu Iranul se va încheia.

Riviaux a recunoscut că, deși încearcă să stea departe de politică, duritatea retoricii lui Trump a lăsat-o profund tulburată.

„Am auzit vestea că Trump vrea să preia controlul. Ce se va întâmpla dacă SUA se implică?”, a întrebat ea când soțul ei a sosit târziu după-amiaza.

A adus banane, pui și suficienți bani pentru a obține un kilogram de orez de la taraba unui vecin – o mică ușurare într-o săptămână pe care nu o vor uita niciodată, încheie reportajul jurnalistul Washington Post ajuns la Havana, unde a fost acompania de corespondentul Associated Press la Havana, Milexsy Durán.

Trump a dat liber la ceva petrol

Marți, un petrolier rusesc a acostat în portul cubanez Matanzas cu 730.000 de barili de petrol, după ce administrația Trump i-a permis să continue transportul în ciuda blocadei energetice a SUA – marcând prima dată în trei luni când o livrare de petrol a ajuns pe insulă. Dar aceasta va furniza doar suficientă motorină pentru aproximativ nouă sau zece zile din nevoile insulei, spun experții.

Strategia Casei Albe urmărește, cel puțin, un acord economic care să deschidă ușa către destindere între cei doi dușmani perpetui. Deși admite, de asemenea, prin cuvintele secretarului de stat Marco Rubio, că „poate va apărea o oportunitate” pentru o schimbare de regim.

Cuba – succes politic major pentru Casa Albă?

Aceasta ar reprezenta un succes politic uriaș pentru Casa Albă, deoarece celălalt pariu major de politică externă după intervenția din Venezuela – războiul din Iran – pare să devină din ce în ce mai complicat, pe măsură ce intră în a șasea săptămână.

Strategia lui Donald Trump privind Cuba pare să dea însă unele rezultate. Joia aceasta, regimul Castro a anunțat eliberarea a 2.010 prizonieri, cea mai mare punere în libertate din ultimul deceniu și a doua de când administrația Trump a început să strângă șurubul în privința Havanei.

”O națiune eșuată”

Casa Albă reiterează în repetate rânduri convingerea americană că „liderii de la Havana ar trebui să ajungă la un acord”. „Este o națiune eșuată ai cărei conducători au suferit un regres major odată cu pierderea sprijinului din partea Venezuelei și încetarea transporturilor de petrol din Mexic”, a subliniat un purtător de cuvânt al Casei Albe.

Președintele american alternează între un ton dur și unul paternalist, uneori chiar în cadrul aceluiași discurs. Săptămâna trecută, la un forum de investiții saudite din Miami, s-a lăudat cu calitatea forței sale militare. „Uneori trebuie să o folosești”, a declarat el, imediat înainte de a adăuga, „și Cuba este următoarea, apropo, dar vă rog să vă prefaceți că nu am spus asta”. Alteori, a prezis că va avea „onoarea de a lua Cuba”.

Discursul schimbător al lui Trump

Doar două zile mai târziu, însă, Trump părea să se îndrepte spre o atenuare a măsurilor sale, având în vedere gravitatea situației umanitare, și a asigurat că „nu are nicio problemă” să permită unui petrolier rusesc să acosteze în portul cubanez

Purtătoarea sa de cuvânt, Karoline Leavitt, a indicat săptămâna aceasta că Administrația va analiza posibilitatea unor noi sosiri, „de la caz la caz”.

În vizorulul Casei Albe din primele zile. Motivul: Marco Rubio

Trump abia a prealuat al doilea mandat la Casa Albă că a și lansat imediat primele avertismente că are Havana în vizor. Simpla selecție în echipa sa a secretarului său de stat a fost o declarație de intenție: Marco Rubio, fiul unor imigranți cubanezi și crescut în cele mai recalcitrante cercuri anti-Castro din Miami, a făcut din lupta împotriva regimului cubanez marele vis al carierei sale politice. Imediat, administrația americană a revenit la o campanie de presiune maximă, extinzând sancțiunile de călătorie și economice și redesemnând insula ca stat sponsor al terorismului.

Cuba nu avea resursele necesare pentru a funcționa

Cel mai important indiciu pentru foaia sa de parcurs a venit pe 3 ianuarie, când Operațiunea Absolute Resolve l-a capturat pe președintele venezuelean Nicolás Maduro la Caracas. În aceeași zi, într-o conferință de presă, Trump a avertizat: „Acest sistem nu este bun pentru Cuba. Vom ajunge să vorbim despre Cuba, pentru că este o națiune eșuată.”

De atunci, președintele american s-a referit în mod regulat la țara vecină, separată de coasta Floridei de doar 150 de kilometri peste mare. Mereu cu un mesaj similar: regimul rămânea fără opțiuni.

Fără petrolul furnizat de Venezuela, care servise drept gură de oxigen în timpul celei mai grave crize economice din ultimele decenii, economia Cubei nu avea resursele necesare pentru a funcționa.

Prin urmare, guvernul ar fi inevitabil să cadă dacă nu a negociat mai întâi un fel de soluție cu Washingtonul și nu a implementat schimbări „drastice și foarte curând”. În februarie, Trump a rezumat totul într-o singură propoziție: „Poate putem prelua Cuba pe cale amiabilă.”

Adevăratul instrument al puterii de la Havana

Trump a avut atâta convingere că regimul Castro era pe cale să cadă ca un fruct copt, încât a susținut întotdeauna că nicio intervenție militară de genul pe care l-a ordonat în Venezuela nu ar fi necesară. Administrația sa a recunoscut că Cuba este un model diferit de regimul de la Caracas.

Disidența internă este slabă – marea majoritate a disidenților au părăsit insula – iar armata Cubei este mai bine pregătită. Și, prin intermediul întreprinderilor de stat, în special al marelui conglomerat GAESA, Cuba profită economic de operațiunile regimului.

” GAESA investește în hoteluri de lux și spală fonduri ilicite”

”Prăbușirea Cubei nu se datorează embargoului american, ci tranziției sale trecute cu vederea într-un stat mafiot. De la începutul secolului, un holding gigantic cunoscut sub numele de GAESA a privatizat în liniște cele mai profitabile întreprinderi ale țării și a sifonat miliarde de dolari în străinătate, în timp ce cetățenii duc lipsă de alimente, medicamente și servicii de bază. O elită cleptocratică controlează aproximativ 70% din economie și 95% din tranzacțiile în dolari, folosind în același timp represiunea pentru a-și menține puterea”, scrie Journal of Democracy , în materialul de fond.

Cubanezii de rând se confruntă cu sărăcie extremă, lipsuri și emigrație în masă, în timp ce GAESA investește în hoteluri de lux și spală fonduri ilicite. Statul este acum împărțit între cei care „guvernează” și cei care „conduc”.

Guvernul vizibil al președintelui Miguel Díaz-Canel gestionează eșecul și își asumă responsabilitatea publică pentru represiune, în timp ce GAESA conduce din umbră. Cauza principală a conflictului de pe insulă este conflictul dintre nevoile și aspirațiile cetățenilor și jaful oligarhic continuu, încheie publicația.

Atac pe două fronturi dinspre SUA

Strategia lui Trump a avut două fronturi. Pe de o parte, a sporit presiunea economică asupra regimului, în special prin impunerea unei blocade energetice.

Pe 29 ianuarie, a declarat stare de urgență în ceea ce privește Cuba, despre care a susținut că reprezintă o amenințare la adresa securității naționale a SUA și, în consecință, a decretat posibilitatea impunerii de tarife secundare țărilor care încercau să furnizeze combustibil Cubei.

Robinetul de energie a fost aproape complet închis. Câteva săptămâni mai târziu, Washingtonul a aprobat anumite excepții pentru sectorul privat cubanez. Marco Rubio a explicat: presiunea nu ar trebui să fie atât de puternică încât să precipite un nou val de refugiați care fug în Florida, așa cum s-a întâmplat în anii 1990 în timpul crizei de la rafturi din Cuba.

Discuții secrete…și nu prea

Pe de altă parte, și așa cum a făcut administrația Obama în 2013 și 2014 pentru a iniția o scurtă perioadă de normalizare între cele două țări, administrația Trump a deschis discuții secrete cu Havana. Sau nu chiar atât de secrete, în acest caz. Trump le-a dezvăluit în diverse declarații către presă. Potrivit acestuia, au fost discuții la nivel înalt, conduse chiar de Rubio.

„Guvernul cubanez vorbește cu noi. Au o mulțime de probleme și nu au bani. Nu au absolut nimic acum, dar vorbesc cu noi și poate vom avea o preluare amicală a controlului. Am putea ajunge să avem o preluare amicală a Cubei”, a remarcat el cu o zi înainte de lansarea ofensivei israeliano-americane împotriva Iranului pe 28 februarie.

Cu cine anume au vorbit este ceva ce Washingtonul nu a fost niciodată dispus să dezvăluie deschis. Dar Trump, care a indicat ocazional că a participat activ la contacte, a declarat întotdeauna că erau persoane aflate în funcții de rang înalt în guvernul cubanez.

Cine s-a întâlnit cu ”Crabul”?

Inițial, mass-media americană a sugerat că ar putea vorbi cu Alejandro Castro Espín, fiul nonagenarului Raúl Castro, care a fost o figură cheie în discuțiile secrete cu administrația Obama, care au dus la restabilirea relațiilor diplomatice și au inaugurat o perioadă de destindere între cele două țări vecine și conflictuale.

Ulterior, s-a relatat că negocierile aveau loc cu Raúl Guillermo Rodríguez Castro, alias „El Cangrejo” (Crabul), gardă de corp și nepot favorit al fostului președinte cubanez. Potrivit Miami Herald, Rubio a vorbit cu el în timp ce se afla în insula vecină din Caraibe, St. Kitts și Nevis, pentru a participa la summitul anual al Comunității Caraibelor (CARICOM) de la sfârșitul lunii februarie.

La summitul său recent, denumit Scutul Americilor, cu o duzină de lideri latino-americani de dreapta, de la începutul lunii martie, Trump a făcut din nou referire la Cuba, pentru a treia oară în tot atâtea zile:

„Așa cum am realizat o transformare istorică în Venezuela, așteptăm cu nerăbdare și marile schimbări care vor avea loc în curând pe insulă”, a promis el, în aplauzele liderilor. Patru dintre ei, a spus el, au adus în discuție situația de pe insulă pentru a-i cere să producă o schimbare.

Marco Rubio: ”Este atât de simplu…”

Rubio, liderul american al negocierilor, a rezumat obiectivele astfel:

„Economia Cubei trebuie să se schimbe, iar această economie nu se poate schimba decât dacă se schimbă și sistemul său de guvernare. Este atât de simplu”, a comentat el la Paris săptămâna trecută, după participarea la un summit al miniștrilor de externe din G7.

El a adăugat: „Sistemul lor de guvernare trebuie să se schimbe, deoarece nu vor putea niciodată să se dezvolte economic fără aceste schimbări. Schimbarea economică este importantă. A le oferi oamenilor libertate politică și economică este important, dar cele două lucruri trebuie să meargă mână în mână.”.

Însă nu se știe cât va mai dura drumul către libertatea cubanezilor. Războiul din Iran arată că nu este obligatoriu ca forța unei democrații (SUA) să elibereze populația unei dictaturi (Iran).

Între timp, la Havana, Yuneisy Riviaux  și soțul ei, Cristobal Estrada, se gândesc dacă vor avea ce pune pe masa celor două fiice, a doua zi…