În era tehnologiei, câțiva meştesugari se încăpățânează să păstreze vii tradițiile. Știrile TVR vă arată povestea a doi dintre ei

Arta populară românească dispare odată cu acei puțini oameni care mai știu să o practice. În era tehnologiei, câțiva meştesugari se încăpățânează să păstreze vii tradițiile, așa cum le-au învățat de la bunicii și străbunici lor. Știrile TVR vă arată povestea a doi astfel de meșteri populari, desemnați de Comisia Națională pentru salvgardarea patrimoniului cultural drept tezaure umane vii .

În satul mureșean Dulcea, la poalele munților Gurghiu, timpul bate încă în ritmul lemnului. Acolo trăiește Petruț Chirteș, unul dintre ultimii meșteri tâmplari. La cei aproape 80 de ani, s-a încăpăţânat să nu renunţe la tradiţii și la un mod de viaţă aproape dispărut. Pasionat și neobosit, lucrează cât e ziua de lungă în atelier.

Petruţ Chirteş, meşter popular: „Noaptea visez ce trebuei să fac la orice lucrare și daca nu mă apuc să o fac până la ora 10, am uitat tot ce mi-a zis Dumnezeu în vis”.

Pentru cei care îl cunosc, Petruț Chirteș nu e doar un tâmplar, ci păstrătorul unei arte vechi. Un om care, cu daltă, ciocan, rindea și fierăstrău, a învățat lemnul să asculte. Şi l-a transformat în artă. De la obiecte mici decorative, până la case și biserici, munca meșterului în lemn durează de la câteva zile, până la câteva luni.

Petruţ Chirteş, meşter popular: „Cea mai dragă mi-e bisericuța de pe Valea Gurghiului. E opera cea puternică din viață mea. A fost gândită din visele și mintea și memroia mea. Este recunoștința mea față de Dumnezeu și biserică. Nouă luni de zile am lucrat la biserica asta”.

Petruţ Chirteş îi învaţă şi pe tineri arta cioplitului în lemn. Dar cei mai mulţi decid să îşi folosească talentul departe de ţară.

Petruţ Chirteş, meşter popular: „Treizeci de tineri am învățat, doar 6 mai sunt în țară, toți sunt plecați după bani. Eu pe copiii mei nu i-am lăsat să plece, suntem mulțumiți cu puținul pe care îl avem. Eu lucrez pentru România. Aici o să îmi rămână numele cine știe câte sute de ani”.

Într-o altă parte de ţară, la Deva, Mircea Lac şi-a dedicat şi el întreaga viaţă păstrării obiceiurilor şi meşteşugurilor româneşti. E sculptor şI colecţionar de obiecte ţărăneşti vechi. Și profesor de artă populară. Are 80 de ani, dar e neobosit. Atelierul său e mereu plin de tineri.

Mircea Lac, profesor de artă populară: „Consider că e necesar să continui să fac ceea ce fac până când pot. Fiindcă cred că trebuie că cei din ziua de azi să cunoască cât mai multe lucruri despre tradiții, despre cartea de identitate a neamului nostru, care e tradiția”.

Mircea Lac este unul dintre puţinii care ştiu să decripteze poveştile ascunse în cultura populară tradiţională: „Tradiția e un element care ne propulsează înainte și ne face să înțelegem ce putem face, ce știm, ce firi, ce caracter avem”.

Oameni precum Petruţ Chirteş şi Mircea Lac reuşesc să ţină vie lumina speranței. Tradiția nu moare, atâta timp cât cineva o învaţă, o iubeşte, o trăiește.