248 de la nașterea lui Costache Conachi, boier, poet și filosof

La 14 octombrie 1777 se năștea Costache Conachi, boier, poet și… filosof de ocazie. Era școlit în sens francofon și chiar a tradus din Voltaire, într-un sincronism nemaiîntâlnit până atunci.

Cu toată aplecarea filosofică, bucuria lui predilectă era să scrie despre femei și psihologia feminină. Evident că nu le-a înțeles, fapt, de altminteri firesc. Vorbea în termeni naiv misogini.

Nu era romanticul care idolatriza femeia, dar nici barbarul care să o considere obiect. “Urăsc pre femeia curvă, Urăsc pre cea înțeleaptă, Una zice: vin degrabă, ceilaltă: mai așteaptă”, scria Conachi.

Se deduce de aici că lui Costache îi plăceau femeile mediocre, care nici nu se entuziasmau la avansuri, dar nici nu le respingeau cu ipocrizie molfăită.

În ce privește aspectul fizic, Costache era categoric. Ca și Hamlet, nu pricepea de ce femeile se machiază: “Pentru ce îți ungi, femeie, fața cu-atâta ghileala/Și îți muruieșți obrazul cu băcan și cu văpseală? Și di tă-ți încingi grumazul cu pietre strălucitoare/ Și iți umăzești sulufii cu ape mirositoare?”

Dacă ar fi fost după Conachi, toată industria cosmetică ar fi trebuit făcută una cu pământul. Ne mirăm de faptul că, dacă tot îi plăceau femeile, de ce nu se bucura și că arătau bine și miroseau frumos. De scris, scria cu talent. Pentru început de secol 19, într-o limbă română care încă se scărpina în cap fiindcă nu știa de unde să se înceapă. Nu e deloc rău.