15 mai 1842, debutul literar al lui Dimitrie Bolintineanu

În 15 mai 1842 se petrece debutul literar al lui Dimitrie Bolintineanu în revista Curierul de ambe sexe a lui Ion Heliade Rădulescu.

„O fată tânără pe patul morţii” se numeşte poemul şi se pare că e inspirat dintr-o tristă poveste biografică.

Poezia prezintă în versuri patetice jelania unei tinere domnişoare puse în situaţia de a se confrunta cu evenimentul ultim.

În verva lui uşor naivă, Bolintineanu îi atribuie fetei nişte rostiri pe care un om normal nu le-ar socoti vreodată.

Să moară bătrânul ce fruntea înclină,

Ce plânge trecutul de ani obosit;

Să moară şi robul ce-n lanţuri suspină,

Să moară tot omul cu suflet zdrobit!

De ce ar trebui mai degrabă să moară vârstnicii, sclavii şi oamenii trişti, poetul nu ne mai spune. Dar nici chiar apropierea repausului final nu te poate face să fii atât de egoist şi discriminator.

Episodul a bătut nişte cuie serioase în psihicul poetului care a sfârşit 30 de ani mai târziu într-un ospiciu.

Pe Bolintineanu lumea îl ştie mai ales din poezia „Muma lui Ştefan cel Mare” în care ne descrie o mamă intransigentă şi recalcitrantă care nu-şi primeşte copilul rănit în casă şi-l trimite să lupte cu turcii până, fie îi învinge, fie moare.

De acelaşi autor mai citim şi romanele „Manoil” şi „Elena”, care ne întăresc convingerea că Bolintineanu reprezintă expresia pură şi nealterată a patetismului excesiv şi a umorului involuntar.