11 decembrie, Ziua internaţională a munţilor. Gheţarii, surse vitale pentru ecosisteme și comunități, dețin aproximativ 70% din apa dulce a lumii

Ziua internaţională a munţilor este celebrată la 11 decembrie şi a fost proclamată, în 2003, de Adunarea Generală a ONU prin Rezoluţia 57/245. Munţii reprezintă căminul a 15% din populaţia lumii şi pentru aproximativ jumătate din biodiversitatea lumii. Conservarea acestora reprezintă un factor cheie pentru dezvoltarea durabilă. Tema din acest an ne îndreaptă atenţia către gheţari.

Ghețarii, vaste rezerve de gheață și zăpadă de pe întreaga planetă, sunt mult mai mult decât peisaje înghețate – sunt surse vitale pentru ecosisteme și comunități, deținând aproximativ 70% din apa dulce a lumii.

Topirea lor accelerată reprezintă nu doar o criză de mediu, ci și una umanitară, amenințând agricultura, energia curată, securitatea apei și viețile a miliarde de oameni.

Retragerea lor, determinată de creșterea temperaturilor globale, este un indicator clar al crizei climatice. Topirea ghețarilor și dezghețul permafrostului cresc riscuri precum inundațiile,  alunecările de teren sau accentuarea eroziunii și a sedimentelor, punând în pericol populațiile din aval și infrastructura critică.

Această Zi Internațională a Munților, cu tema „Ghețarii contează pentru apă, hrană și mijloace de trai în munți și dincolo de ei”, subliniază rolul critic pe care îl joacă regiunile montane ca sursă cheie de apă dulce la nivel global și solicită măsuri imediate pentru a evita dispariția ghețarilor.

Aproape 2 miliarde de oameni – inclusiv multe popoare indigene – depind de apa din munți pentru nevoile zilnice esențiale, mijloacele de trai și practicile culturale.

Ultimii 5 ani au înregistrat cea mai rapidă retragere a ghețarilor înregistrată vreodată.

Aproximativ 600 de ghețari au dispărut deja și mulți alții vor dispărea dacă temperaturile vor continua să crească.

Astăzi, peste 15 milioane de oameni la nivel global sunt extrem de vulnerabili la inundațiile provocate de dezgheţarea lacurilor glaciare.

Zonele montane joacă un rol important în ce priveşte creşterea economică sustenabilă. De asemenea, furnizează apă dulce, energie şi hrană – resurse cheie pentru viaţă. În arealele montane se înregistrează şi o incidenţă ridicată a sărăciei, aceste zone fiind vulnerabile în faţa schimbărilor climatice, a defrişărilor, a degradării terenului şi a dezastrelor naturale.

Arealul montan este ameninţat de schimbările climatice şi de supraexploatare. Pe măsură ce clima globală continuă să se încălzească, oamenii din aceste zone se confruntă cu probleme serioase pentru a supravieţui. Creşterea temperaturilor determină topirea gheţarilor montani, într-un ritm fără precedent, afectând aprovizionarea cu apă dulce pentru milioane de oameni.

Topografia unică a munţilor, zonele climatice comprimate şi izolarea au creat condiţiile pentru un spectru larg de forme de viaţă. Biodiversitatea cuprinde varietatea de ecosisteme, specii şi resurse genetice, iar munţii au multe varietăţi endemice. Topografia diferenţiată în ceea ce priveşte altitudinea, panta şi expunerea în munţi oferă oportunităţi pentru cultivarea unor culturi variate de înaltă valoare, pentru horticultură şi specii forestiere, precum şi pentru creşterea animalelor.

Aproape 70% din terenul montan este folosit pentru păşunat şi oferă gunoi de grajd care sporeşte fertilitatea solului. Creşterea animalelor furnizează produse alimentare – lapte, carne, dar şi subproduse valoroase, unele dintre cele mai preţioase, precum lâna de caşmir în Pakistan.

Gestionarea durabilă a biodiversităţii montane a fost treptat recunoscută drept o prioritate globală. “Obiectivul de dezvoltare durabilă 15” este dedicat conservării biodiversităţii munţilor, având în vedere relevanţa sa la nivel mondial. Biodiversitatea în toate ecosistemele reprezintă o prioritate, în acest sens Organizaţia Naţiunilor Unite a declarat 2021-2030 Deceniul ONU privind restaurarea ecosistemelor.