11 ani de la atacul cu gaz sarin, care a ucis sute de oameni, în Siria

La Damasc, în Siria, sunt marcați 11 ani de la atacul cu gaze din 2013, care a ucis sute de oameni în cartierele controlate de rebeli la marginea capitalei. Acest eveniment tragic rămâne unul dintre cele mai controversate și discutate episoade ale războiului civil sirian, fiind un punct de referință în discuțiile internaționale despre utilizarea armelor chimice.

În noaptea de miercuri, 21 august 2013, regimul sirian a efectuat aproximativ patru atacuri separate cu arme chimice împotriva zonelor dens populate din Ghouta de Est și Ghouta de Vest (inclusiv orașul Mu’adamiyet Al Sham) din zona rurală a Damascului.

În aceste atacuri coordonate, regimul a folosit 10 rachete încărcate cu gaze letale; fiecare rachetă având o capacitate estimată de 20 de litri, ceeace înseamnă că cele 10 rachete au avut o încărcătură totală mortală de 200 de litri.

Rachetele, toate încărcate cu cantități mari de gaz sarin, interzis la nivel internațional, au fost lansate cu ajutorul unui lansator de rachete după miezul nopții, în timp ce civilii dormeau.

Rețeaua siriană pentru drepturile omului (SNHR) crede că regimul sirian a conceput un plan deliberat și meticulos orchestrat înainte de acea noapte pentru a extermina cât mai mulți sirieni, inclusiv femei și copii, într-un singur atac coordonat, știind că singura „crimă” comisă de cei vizați a fost aceea de a fi cerut libertatea și sfârșitul regimului ereditar despotic şi de a fi îndrăznit să respingă controlul său de fier și să nu respecte ordinele aparatului său de securitate.

SNHR a documentat uciderea a 1.144 de persoane în atacul din acea noapte, toate fiind asfixiate de armele chimice utilizate. Este vorba despre 1.119 civili, dintre care 99 de copii și 194 de femei (femei adulte) şi 25 de luptători ai opoziției.

5.935 de supraviețuitori ai acestor atacuri au suferit probleme respiratorii grave.

Bilanțul victimelor atacului de la Two Ghoutas reprezintă 76 % din totalul victimelor ucise în atacurile cu arme chimice efectuate de regimul sirian între decembrie 2012 și ultimul atac cu arme chimice documentat în baza de date a SNHR, care a avut loc în mai 2019 în al-Kbeina, în zona rurală Latakia.

Opoziția siriană a acuzat forțele pro-Assad că au efectuat atacurile. Oficialii sirieni au negat utilizarea armelor chimice și au afirmat că, dacă astfel de arme au fost folosite, forțele rebele sunt de vină. În timp ce inspectorii ONU pentru armament colectau dovezi la locul presupuselor atacuri chimice, liderii americani, britanici și francezi au denunțat utilizarea armelor chimice și au făcut cunoscut faptul că iau în considerare  represalii împotriva regimului Assad.

Rusia, China și Iranul s-au pronunțat împotriva acțiunilor militare, iar Assad a promis să lupte împotriva a ceea ce a descris drept agresiune occidentală.

Perspectiva unei intervenții militare internaționale în Siria a început să se estompeze până la sfârșitul lunii august, în parte pentru că a devenit evident că majoritățile din Statele Unite și Regatul Unit se opuneau unei acțiuni militare. O moțiune în Parlamentul britanic pentru autorizarea atacurilor în Siria a eșuat la 29 august, iar un vot similar în Congresul SUA a fost amânat pentru 10 septembrie.

Între timp, diplomația s-a aflat în centrul atenției, rezultând un acord între Rusia, Siria și Statele Unite, la 14 septembrie, pentru a plasa toate armele chimice ale Siriei sub control internațional. Acordul a fost pus în aplicare și toate armele chimice declarate au fost retrase din Siria până la termenul limită prevăzut în acord, 30 iunie 2014.

Iunie 2024, mandat de arestare împotriva dictatorului sirian, Bashar al-Assad

Curtea de Apel din Paris a validat un mandat de arestare emis împotriva dictatorului sirian, Bashar al-Assad, acuzat pentru atacurile cu arme chimice comise de armata siriană în anul 2013 împotriva rebelilor.

Assad s-a confruntat cu o rebeliune generalizată pe care a încercat să o reprime violent, aceasta degenerând într-un război civil în timpul Primăverii Arabe.

Verdictul Curţii de Apel franceze este considerat istoric, în special de avocaţii acuzării, care au subliniat în faţa presei că este prima dată când o jurisdicţie naţională stabileşte că imunitatea personală a unui şef de stat în exerciţiu nu este absolută. Conform uneia dintre aceşti avocaţi, Clémence Witt, în baza mandatului de arestare francez, Assad poate fi arestat în orice ţară din UE şi mandatul ar putea fi folosit, de asemenea, de state terţe.

Convenția privind interzicerea armelor chimice

Convenția privind Armele Chimice este un tratat privind controlul armelor care interzice producerea, stocarea și folosirea armelor chimice și precursorilor acestora. Numele complet al tratatului este Convenția privind Interzicerea Dezvoltării, Producerii, Stocării și Folosirii Armelor Chimice și Distrugerea acestora și este administrat de către Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC), o organizație interguvernamentală cu sediul în Haga, Țările de Jos. Tratatul a intrat în vigoare în 1997. Convenția privind Armele Chimice interzice utilizarea pe scară largă, dezvoltarea, producerea, stocarea și transferul de arme chimice. Producția foarte limitată pentru scopuri de cercetare, medicale, farmaceutice sau de protecție este încă permisă. Principalele obligații ale statelor membre în temeiul Convenției este de a impune și menține această interdicție, precum și a distruge toate armele chimice existente. Toate activitățile de distrugere trebuie să aibă loc sub supravegherea OIAC.

În mai 2018, 193 de state sunt părți ale Convenției și acceptă obligațiile sale. Israelul a semnat, dar nu a ratificat acordul, în timp ce alte trei state membre ale ONU (Egipt, Coreea de Nord și Sudanul de Sud) nu au semnat și nici nu au aderat la tratat.

Palestina a depus instrumentul de aderare la Convenție pe 17 mai 2018, iar aceasta a intrat în vigoare pe 16 iunie 2018. În septembrie 2013, Siria a aderat la convenție, ca parte a unui acord pentru distrugerea armelor chimice ale Siriei.