Ziua Mondială a Refugiatului. Lumea întreagă onorează puterea și curajul oamenilor care au fost forțați să-și părăsească țara natală pentru a scăpa de conflicte sau persecuții

În fiecare an, la 20 iunie este marcată Ziua mondială a refugiatului (World Refugee Day), desemnată, potrivit Rezoluției 55/76 a Adunării Generale a Națiunilor Unite, din 4 decembrie 2000, pentru a onora refugiații din întreaga lume, potrivit Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR).

Ziua mondială a refugiatului, marcată prin diverse evenimente, în numeroase țări de pe glob, în sprijinul refugiaților, scoate în evidență drepturile, nevoile și dorințele refugiaților, ajutând la mobilizarea voinței și a resurselor politice astfel încât refugiații să poată nu doar supraviețui, ci și prospera.

În fiecare an, pe 20 iunie, lumea onorează puterea și curajul oamenilor care au fost forțați să-și părăsească țara natală pentru a scăpa de conflicte sau persecuții, amintește UNHCR.

Ziua mondială a refugiatului a fost marcată la nivel mondial pentru prima dată la 20 iunie 2001, cu prilejul celei de-a 50-a aniversări a Convenției privind statutul refugiaților din 1951. Inițial a fost cunoscută ca Ziua refugiaților din Africa, înainte ca Adunarea Generală a Națiunilor Unite să o desemneze oficial ca zi internațională în decembrie 2000.

UNHCR, Agenția ONU pentru Refugiați, acționează pentru a asigura dreptul tuturor de a solicita azil și de a găsi un refugiu sigur, după ce au fugit de violență, persecuție sau război în țara lor. UNHCR ajută la salvarea de vieți omenești și la construirea unui viitor mai bun pentru milioanele de oameni forțați să-și părăsească locuințele. Din 1950, UNHCR s-a confruntat cu multiple crize pe mai multe continente și a oferit protecție și asistență vitală refugiaților, solicitanților de azil, persoanelor strămutate în interiorul țării și apatrizilor, mulți dintre aceștia nemaiavând unde să se întoarcă.

La 28 iulie 1951, o conferință specială ONU a aprobat Convenția privind statutul refugiaților. Convenția din 1951 este documentul juridic fundamental pentru protecția internațională a refugiaților, menționează www.unhcr.org.

Potrivit ONU, Oficiul Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) – cunoscut și ca Agenția ONU pentru Refugiați -, înființat în 14 decembrie 1950 de către Adunarea Generală a ONU, este mandatat să conducă și să coordoneze acțiunile internaționale pentru protejarea refugiaților și pentru soluționarea problemelor pe care aceștia le au.

Obiectivul principal al UNHCR este de a proteja drepturile și bunăstarea refugiaților. UNHCR are în vedere ca toată lumea să își poată exercita dreptul de a solicita azil și de a găsi refugiu în alt stat, cu opțiunea de a se întoarce acasă în mod voluntar, de a se integra pe plan local sau de a se reinstala într-o țară terță. De asemenea, UNHCR are mandat pentru ajutorul persoanelor apatride.

România este stat parte la toate instrumentele juridice internaționale care guvernează activitatea UNHCR, respectiv Convenția de la Geneva privind statutul refugiaților din 1951 și Protocolul adițional din 1967, Convenția privind statutul apatrizilor din 1954 și Convenția privind reducerea cazurilor de apatridie din 1961, potrivit site-ului Ministerului Afacerilor Externe (MAE), www.mae.ro. Relația de parteneriat cu UNHCR a fost consolidată prin încheierea, la 2 martie 2011, a unui Acord-cadru de cooperare bilaterală, care oferă predictibilitate contribuțiilor naționale la bugetul agenției ONU, menționează MAE.