Viitorul culoar de transport evită țările nesigure. O radiografie a coridorului economic India – Orientul Mijlociu – Europa

Anul 2024 înseamnă proiectarea marilor coridoare comerciale est-vest. Sunt proiecte occidentale de infrastructură pentru energie, transport, comerț și digitalizare. Trec prin India, Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită, Iordania, Israel, Marea Mediterană și, mai departe, spre Grecia, Italia, Franța și Germania. Ruta a fost deja asumată în cadrul G20.

După luni de pauză provocate de conflictul dintre Israel și Hamas, Coridorul economic India-Orientul Mijlociu-Europa, revine în atenția liderilor lumii. Premierul grec Kyriakos Mitsotakis a fost în India și a discutat despre construirea în Grecia a unui hub regional pentru mărfurile venite din Asia.

Mărfurile vor ajunge în Europa cu vaporul până în Emiratele Arabe Unite iar de aici vor fi preluate cu trenul și transportate, trecând prin Arabia Saudită şi Iordania până la Haifa în Israel. În acest moment această cale ferată nu există însă. În Israel mărfurile vor fi urcate din nou pe vapor şi aduse până în Grecia.

Țările prin care va trece acest culoar de transport trebuie să învestească potrivit specialiştilor aproximativ 20 de miliarde de dolari. Coridorul prevede şi realizarea unei reţele de transport a hidrogenului dar și un cablu submarin pentru telecomunicații și transfer de date. Relațiile diplomatice și comerciale ale Statelor Unite ale Americii cu India îi permite Washingtonului să unească Europa, Orientul Mijlociu, Asia de Sud și Asia de Est – de la Atlantic la Pacific.

Traseul ocolește principalele puncte fierbinți din Orientul Mijlociu: Yemen, Irak, Siria și Liban, practic sfera de influență a Iranului. Tot din cauza unor vulnerabilități geopolitice în cazul Turciei și economice în cazul Egiptului, aceste state nu sunt incluse în rută. Principala țară de pe acest traseu este Arabia Saudită.

De altfel, împreună cu Emiratele Arabe Unite are legături strategice dar și economice din ce în ce mai strânse cu India. Punctul vulnerabil pare a fi însă Iordania. La granița cu Irakul, Siria și Cisiordania, micul regat hașemit se află într-o zonă extrem de instabilă. Pe lângă acest aspect, infrastructura Iordaniei va avea nevoie de o modernizare serioasă. Dar poate cea mai mare problemă o reprezintă graniţa cu Cisiordania, unde prăbușirea Autorității Palestiniene și numărul tot mai mare de așezări evreiești a provocat o situaţie extrem de greu de gestionat.

Integrarea Cisiordaniei în proiect ar fi o modalitate prin care saudiții pot stabili relații cu Israelul, în timp ce dezvoltă coridorul. Chiar dacă ruta ocolește Cisiordania instabilitatea politică din zona creează mari probleme. Un factor de nesiguranță îl reprezintă și faptul că, pentru a ajunge în vestul Europei, coridorul trece prin Balcanii de vest. Asta pentru că din Israel mărfurile vor ajunge în portul Pireu din Grecia de unde vor pleca mai departe pe continent.

Există însă şi o problemă. Două treimi din portul din sudul Greciei aparține chinezilor. Cel mai probabil, noul coridorul de transport se va limita, pentru început, la ruta maritimă care leagă India de statele arabe din Golf. Partea mai dificila de aici începe. Pe lângă problemele legate de proceduri apare şi întrebarea legată de cine va susţine costurile investiţiei, în special în cazul celor 2.000 de kilometri de cale ferată care trebuie construită pe un terenul dificil.