Viața, între abandon și iubire. Povestea unei tinere care a reușit să treacă peste traume și să își construiască un nou viitor

OTILIA MARICA – studentă la Facultatea de Medicină Craiova: Aș fi vrut să fiu ca și restul copiilor, să un existe această diferență. Mă întrebam de ce am fost aleasă tocmai eu să trăiesc așa viața.

La cei 22 de ani, Otilia a învățat ce înseamnă să fii a nimănui, dar și ce înseamnă să ai parte de iubire. Și-a trăit copilăria în casele a trei asistenți maternali. Cel mai mult s-a apropiat de femeia alături de care a trăit timp de 13 ani.

OTILIA MARICA – studentă la Facultatea de Medicină Craiova: Am simțit-o ca pe o mamă. Și acum simt la fel.  Te vedeai cu acea familie? Dorința mea asta era. E greu să te gândești dacă familia asta va fi sau nu permanentă.

La un moment dat, femeia a trebuit să plece peste hotare și o să lase pe Otilia la mâna hazardului. Avea atunci doar 16 ani.

OTILIA MARICA – studentă la Facultatea de Medicină Craiova: Simțeam că nu știu ce o sa fie cu viitorul meu și ce rost mai are să trăiesc,  ce contează dacă mai sunt sau nu mai sunt.

Când se aștepta cel mai puțin a apărut în viața ei omul care are grijă, prin natura profesiei, de toți copii abandonați din județul Olt.

RĂDIŢA PIROŞCA, director Direcţia de Protecţie a Copiilor – Olt: Ea a intrat în familia noastră ca membru al familiei, doar cu alte nevoi. Ne-am armonizat așa de mult. E fetița mea, o iubesc de mor! Și sunt recunoscătoare lui Dumnezeu că o am în familia mea.

Otilia este acum studentă la medicină, la Craiova, în anul trei. I s-a împlinit o dorință pe care o avea încă din copilărie, un vis care, crede Otilia, nu i se îndeplinea dacă viața nu-i oferea șansa să ajungă în familia frumoasă din care face parte, în căminul pe care acum îl numește „acasă”.

OTILIA MARICA – studentă la Facultatea de Medicină Craiova: În viață trebuie să fii un om bun și să fii acolo când cineva are nevoie de ajutor,  fără să aștepți ceva în schimb.