Trei din patru situri din Patrimoniul Mondial UNESCO, amenințate de lipsa apei sau de excesul de apă 

Aproape trei sferturi din cele aproximativ 1.200 de situri din Patrimoniul Mondial UNESCO sunt amenințate de lipsa apei sau de excesul de apă și, uneori, de ambele, alternativ, avertizează un studiu publicat marți, citat de AFP.

Această tendință poate fi, însă, frânată sau chiar inversată dacă politicile corecte sunt implementate, la nivel local – plantarea de copaci, protejarea zonelor umede mlăștinoase -, la nivel național sau internațional – recunoscând apa drept un ‘bun comun’ al umanității -, se arată în acest raport al World Resources Institute (WRI) și al UNESCO.

În total, 73% din cele 1.172 de situri non-marine înscrise în Patrimoniul Mondial se confruntă cu cel puțin un ‘risc grav legat de apă’ (lipsa apei în raport cu nevoile, ‘stresul hidric’ în cazul a 40% dintre ele, riscul de inundații pe cursurile de apă în cazul a 33% dintre ele), se arată în studiu.

Unul din cinci situri (21%) ‘se confruntă cu o dublă problemă: prea multă apă într-un an, insuficientă în următorul’, se precizează în raport.

Tendința se va înrăutăți, cel puțin pe termen mediu, 44% dintre situri urmând să se confrunte cu un stres hidric ridicat sau foarte ridicat în 2050, comparativ cu 40% în prezent.

Zonele cele mai amenințate sunt situate în Orientul Mijlociu, Africa de Nord, regiuni din Asia de Sud și nordul Chinei.

Raportul detaliază situația a patru situri deosebit de expuse. Două sunt amenințate de deficitul de apă: Ahwar din sudul Irakului – zone mlăștinoase care conțin ruinele orașelor mesopotamiene – și cascada Victoria (sau Mosi-Oa-Tunya) de la granița dintre Zambia și Zimbabwe.

În schimb, alte două situri sunt amenințate de inundații: situl arheologic Chan-Chan din Peru – din cauza reapariției fenomenului climatic El Nino – și sanctuarele păsărilor migratoare aflate de-a lungul coastei Mării Galbene și a Golfului Bohai din China. Aceste sanctuare ale păsărilor migratoare din China sunt amenințate atât de riscul inundațiilor maritime – la fel ca aproape 50 de alte situri din Patrimoniul Mondial – cât și de construcțiile care se extind rapid.

‘China a reacționat în 2018 prin interzicerea proiectelor imobiliare din Golful Bohai, o decizie salutată de grupurile de activiști de mediu’, se arată în text.