The Economist: Cum speră Europa să transforme Ucraina într-un „porc spinos de oțel” în confruntarea cu Rusia

Europa vrea să transforme Ucraina într-un „porc spinos de oțel”, sprijinind masiv industria sa de apărare pentru a-i garanta securitatea în fața Rusiei, indiferent de un posibil armistițiu. Comisia Europeană propune un plan în două etape: achiziții suplimentare de armament și investiții în producția ucraineană de echipamente militare. În ciuda atacurilor rusești, industria de apărare a Ucrainei este în plină expansiune și ar putea atinge o capacitate de producție de 35 de miliarde de dolari anual – dacă va primi sprijin financiar extern, potrivit publicației The Economist.

Un armistițiu între Rusia și Ucraina rămâne o perspectivă îndepărtată, iar Europa a făcut progrese lente în crearea unei „forțe de reasigurare” care să sprijine un astfel de acord. Ajutorul militar american este în scădere și se va epuiza complet în curând, dacă nu este reînnoit de Donald Trump – ceea ce pare puțin probabil. Cea mai bună modalitate de a garanta securitatea Ucrainei, spun susținătorii săi, este să se asigure că aceasta este înarmată până în dinți, cu sau fără armistițiu. În acest scop, pe 19 martie, Comisia Europeană a prezentat o „strategie a porcului spinos de oțel” în două părți pentru Ucraina, notează The Economist.

În primul rând, Europa ar achiziționa mai multe muniții și sisteme de armament în numele Ucrainei, inclusiv rachete de apărare aeriană esențiale. În al doilea rând, ar stimula propria industrie de apărare a Ucrainei, despre care se spune că este „cea mai eficientă și rentabilă modalitate de a sprijini eforturile militare ale Ucrainei”.

Planul aparține Kajei Kallas, fost prim-ministru al Estoniei și actuala șefă a diplomației Uniunii Europene. Ea dorește să dubleze ajutorul militar acordat Ucrainei în acest an, până la 40 de miliarde de euro (44 miliarde de dolari).

Argumentele pentru a investi în industria autohtonă de armament a Ucrainei sunt solide. Ucraina a fost un mare producător de arme în perioada sovietică, dar industria a dispărut în mare parte după obținerea independenței, în 1991. Cu toate acestea, la momentul invaziei pe scară largă declanșate de Rusia acum trei ani, țara avea o bază de inginerie și un sector tech în plină dezvoltare.

Avea fundația necesară: un sector de producție solid și multe școli și universități tehnice de unde oameni cu cunoștințe foarte specializate au trecut către industria de apărare, spune Andrii Zagorodniuk, fost ministru al apărării și președintele Centre for Defence Strategies, un think-tank din Kiev. „Din 2022, dezvoltarea a fost extrem de activă. Există un proces constant de inovație”, adaugă el.

În timp ce achizițiile de arme în Vest durează de obicei ani, în Ucraina o idee poate fi transformată într-o armă în mâna unui soldat în doar câteva luni. Anul trecut, companiile ucrainene de armament au produs echipamente în valoare de 10 miliarde de dolari, potrivit unui raport din martie al Ukrainian Institute for the Future (UIF), un alt think-tank. A fost o creștere de trei ori față de 2023 și de zece ori față de 2022.

Cele peste 800 de întreprinderi private și de stat din sectorul apărării angajează 300.000 de muncitori calificați. Oleksandr Kamișin, responsabil de industria de apărare în administrația președintelui Volodimir Zelenski, spune că producția din acest an va ajunge la circa 15 miliarde de dolari, dar sectorul ar avea capacitatea să producă aproximativ 35 de miliarde de dolari. Problema este pur și simplu lipsa fondurilor, iar el speră că aliații vor contribui. Nu este clar ce proporție din nevoile forțelor armate ale Ucrainei este acoperită de producția internă.

Raportul UIF o estimează la 30%, dar Zagorodniuk crede că este mai aproape de 50%. Cert este că producția este în creștere constantă, în ciuda atacurilor rusești continue asupra fabricilor. „Unele facilități au fost lovite de cinci ori sau mai mult”, spune Zagorodniuk. „Dar supraviețuiesc.” Fabricile sunt atât dispersate, cât și extinse, ceea ce le face mai rezistente la atacuri.

Ucraina se așteaptă să producă 5 milioane de drone FPV (first-person view) – tipul de drone care domină în prezent câmpul de luptă – comparativ cu 2 milioane anul trecut. Ținta este și producția a 30.000 de drone mai mari, cu rază lungă de acțiune, capabile să lovească adânc în teritoriul Rusiei.

De asemenea, Zelenski a stabilit un obiectiv de 3.000 de rachete de croazieră sofisticate, precum noul Long Neptune, cu o rază de acțiune de 1.000 km (una a lovit recent o rafinărie de petrol din Crimeea), și de „drone-rachetă”, cum ar fi Palianytsia, propulsată cu turboreactor.

Ucraina testează, de asemenea, propriile rachete balistice pe ținte rusești; acestea sunt extrem de rapide și, prin urmare, mai greu de interceptat.

Expertul în rachete Fabian Hoffmann consideră totuși că aceste cifre privind rachetele mari ar putea fi prea optimiste.

Inovația a transformat tehnologia de război electronic a Ucrainei într-una de ultimă generație. Nico Lange, fost oficial al Ministerului Apărării din Germania, consideră că această capabilitate depășește acum atât sistemele rusești, cât și cele occidentale.

Un succes recent este sistemul de bruiaj Lima, care perturbă sistemele de ghidare ale bombelor planate rusești, ce provocaseră distrugeri semnificative pozițiilor defensive ucrainene. Ucraina își crește și producția de echipamente militare tradiționale.

Anul trecut, a trimis peste 2,5 milioane de obuze de artilerie și mortar pe linia frontului, cu sprijinul parteneriatelor cu Nammo (Norvegia) și KNDS, o firmă franco-germană. (Totuși, multe dintre obuzele ucrainene de mortar au avut probleme grave de calitate.) Producția lunară a obuzierului autopropulsat Bohdana, fabricat de compania ucraineană KZVV, a crescut de la 6 la aproximativ 20 de unități. Aceasta este de trei ori mai rapidă decât ritmul de fabricație al tunurilor CAESAR, produse de firma franceză Nexter, mai scumpe.

Cu finanțare suplimentară din partea Europei, producția Bohdana ar putea chiar să se dubleze. Totuși, există lacune semnificative în capacitatea de producție a Ucrainei, ceea ce face ca parteneriatele cu firme europene și americane să fie vitale. Șasiurile vehiculelor blindate, necesare pentru transportul trupelor spre front, trebuie încă importate.

Rheinmetall, gigantul german din domeniul apărării, a deschis recent prima din cele două fabrici planificate în Ucraina, pentru a produce vehiculul de luptă pentru infanterie Lynx.

O altă provocare majoră este reducerea dependenței Ucrainei de sistemele de apărare aeriană occidentale, în special cele americane. Cantitatea necesară este „atât de mare încât nu poate fi acoperită prin importuri”, spune Zagorodniuk.

În ianuarie, Oleksandr Sîrski, comandantul-șef al armatei ucrainene, a confirmat că țara dezvoltă un sistem capabil să doboare rachete balistice. Un parteneriat cu firma franceză Thales, parte din consorțiul care produce sistemul de apărare aeriană SAMP-T, va oferi acces la tehnologii avansate de radar și optoelectronică.

Investițiile directe europene în companiile de apărare ucrainene sunt însă îngreunate de sistemul juridic instabil al țării și de ratingul de credit scăzut. Lange susține că investițiile ar trebui direcționate spre companii private dinamice, nu spre cele controlate de stat.

Lanțurile de aprovizionare ale companiilor ucrainene întâmpină și ele dificultăți. Fabrice Pothier, fost director de politici și planificare al NATO, își exprimă îngrijorarea cu privire la dependența de componente chinezești pentru drone. Europa, spune el, ar trebui să ofere Ucrainei optică, giroscoape, senzori și controlere de zbor. Zagorodniuk crede că Europa ar putea oferi Ucrainei un avantaj față de Rusia prin furnizarea de mașini-unelte avansate, componente și software.

Cea mai rapidă modalitate de a aduce echipamente în mâinile luptătorilor ucraineni, aproape toată lumea este de acord, este „modelul danez”. Ucraina identifică prioritățile; Danemarca plătește; iar experții danezi evaluează furnizorii și supraveghează îndeplinirea comenzii.

Anul trecut, danezii au achiziționat 18 obuziere Bohdana, care au fost livrate direct forțelor armate ucrainene. Aceasta a fost urmată de finanțarea pentru drone cu rază lungă de acțiune și sisteme de rachete. Finanțarea a inclus 125 milioane de euro din Fondul Național Danez pentru Ucraina, 20 milioane de euro din Suedia, 2,7 milioane de euro din Islanda și 390 milioane de euro din dobânzile generate de activele ruse înghețate.

Pe 3 aprilie, Danemarca a promis încă 264 milioane de euro. Ucraina speră ca cel puțin 1 miliard de euro să fie găsit pentru această inițiativă în acest an.

Kamișin spune că „mai mult de cinci” țări europene folosesc acum modelul danez.

Din păcate, planul Kajei Kallas a eșuat la summitul european din 20 martie. Ea a fost acuzată de unii că nu a făcut pregătirea diplomatică necesară pentru a obține acordul liderilor din timp. În cele din urmă, planul a fost diluat: 5 miliarde de euro vor fi cheltuite pe muniție. Kallas este hotărâtă să reînvie planul. Dacă va eșua, Europa va fi aruncat la gunoi cea mai rapidă și eficientă modalitate pentru Ucraina de a se apăra, conchide The Economist.