Te simți gol, epuizat sau fără sens? Psihologul Radu Leca vorbește despre iarna interioară

Psihologul Radu Leca explică faptul că metafora „iernii sufletului” descrie o etapă de retragere interioară și de reducere a activității vitale și afective, comparabilă cu repausul natural al anotimpului rece.

În termeni psihologici, aceasta indică o tranziție de fază în dinamica psihică, marcată de scăderea motivației și de o reorganizare teoretică a resurselor interne. „Iarna sufletului nu anunță sfârșitul, marchează recalibrarea”, subliniază psihologul Radu Leca.

Potrivit specialistului, „iarna sufletului” nu este legată de calendar, ci poate apărea în diverse cicluri de viață. Ea se manifestă în plan profesional, prin blocaje de performanță sau pierderea sensului, în plan financiar, prin instabilitate și anxietate decizională, în plan somatic, prin scăderea energiei și probleme de sănătate, dar și în plan relațional, prin răceală afectivă în cuplu. „Se poate răci cariera, contul și inima în același anotimp interior”, explică Radu Leca, subliniind natura multifactorială a stresului și a proceselor de adaptare.

Manifestările clinice și subclinice ale acestei stări includ oboseala cronică (astenia), epuizarea emoțională (burnout), anhedonia – incapacitatea de a simți plăcere –, apatia, dereglările somnului și senzația de a fi „între lumi”, cunoscută în psihologie drept liminalitate, o stare de tranziție psihologică.

Fiecare dintre aceste manifestări are implicații funcționale concrete asupra vieții cotidiene. „Oboseala nu este doar a trupului, ea este formațiunea unei ierni interioare”, afirmă psihologul Radu Leca.

La nivelul mecanismelor psihice, procesele implicate includ disonanța cognitivă – incongruența dintre credințe și realitate –, detașarea defensivă, reglarea emoțională compromisă și alostaza, procesul prin care organismul își menține stabilitatea prin schimbare.

Povara cumulată a acestor adaptări, cunoscută ca „încărcare alostatică”, explică modul în care stresul cronic conduce la epuizare și la modificări ale funcțiilor executive și afective. „Epuizarea este ecuația dintre cererea mediului și resursele interne”, punctează Radu Leca.

Tranziția dintre „vechi” și „nou” este caracterizată de ambivalență, pierdere de repere și nevoia de renegociere a identității personale. Reconfigurarea identitară presupune integrarea experiențelor dureroase în narativul personal, proces care poate duce la reevaluări valorice și la creștere post-traumatică. „Iarna desface contururile, pentru ca primăvara identitară să poată reîncepe”, explică psihologul.

Stresul psihologic prelungit are și efecte somatice, manifestate prin somatizare, perturbarea ritmului circadian, scăderea eficienței imunitare și creșterea încărcării alostatice, aspecte care explică legătura frecventă dintre „iarna” interioară și exacerbarea bolilor cronice. Domeniul psiconeuroimunologiei descrie interacțiunea dintre sistemele nervos, imunitar și endocrin. „Corpul poartă în gene urmele iernii sufletești”, avertizează Radu Leca.

În relațiile de cuplu, „iarna sufletului” se manifestă prin retragere emoțională, diminuarea intimității, creșterea conflictelor și perturbarea co-regulării emoționale – procesul prin care partenerii se influențează reciproc pentru stabilizarea stărilor afective. Stilurile de atașament, formate în copilărie, modelează reacțiile la izolare și la nevoia de suport emoțional. „Răceala nu este doar distanță fizică, este deficit de co-regulare”, explică psihologul.

În ceea ce privește intervențiile, Radu Leca recomandă psihoterapii orientate, precum terapia cognitiv-comportamentală (CBT), care vizează restructurarea cognitivă, terapia acceptării și angajamentului (ACT), care urmărește dezvoltarea flexibilității psihologice, și psihoterapia psihodinamică, axată pe lucrul cu schemele relaționale și conflictele inconștiente.

Acestea pot fi completate de tehnici de reglare emoțională, precum mindfulness-ul și exercițiile de respirație. „Terapeutul oferă unelte, persoana reînvață să le folosească în propria climă interioară”, spune specialistul.

În concluzie, „iarna sufletului” este un proces activ, multidimensional și cu potențial transformator. Recunoașterea simptomelor, înțelegerea mecanismelor psihofiziologice și accesarea sprijinului adecvat pot facilita tranziția către regenerare și creștere personală.

„Iarna anunță provizoriul; din ea se poate naște o primăvară mai conștientă”, conchide psihologul Radu Leca.