Concret, este vorba de art.3 alin.(2) din Legea nr.176/2010, cu următorul cuprins: „Declaraţiile de avere se întocmesc pe propria răspundere şi cuprind drepturile şi obligaţiile declarantului, ale soţului/soţiei, precum şi ale copiilor aflaţi în întreţinere, potrivit anexei nr. 1”.
În urma acestei decizii, care este definitivă, declaraţiile de avere care se depun la Agenţia Naţională de Integritate nu mai trebuie să cuprindă bunurile soţilor şi copiilor.
De asemenea, a fost declarat neconstituţional şi un articol din Legea nr.176/2010 privind publicarea pe pagina de internet a ANI a declaraţiilor de avere şi interese.
Art. 12 alin (6) prevede: „Agenţia asigură afişarea declaraţiilor de avere şi a declaraţiilor de interese, prevăzute în anexele nr. 1 şi 2, pe pagina de internet a Agenţiei, în termen de cel mult 30 de zile de la primire, prin anonimizarea adresei imobilelor declarate, cu excepţia localităţii unde sunt situate, a adresei instituţiei care administrează activele financiare, a codului numeric personal, precum şi a semnăturii. Declaraţiile de avere şi declaraţiile de interese se menţin pe pagina de internet a Agenţiei pe toată durata exercitării funcţiei sau mandatului şi 3 ani după încetarea acestuia şi se arhivează potrivit legii”.
Cu publicarea în monitorul oficial a deciziei Curții Constituționale, practic orice politician, demnitar, funcționar public, procuror, judecător nu mai este obligat să declare ce deține soțul, ce funcție deține sau ce câștiguri are, ceea ce ar putea duce, în cele din urmă, la stări de incompatibilitate.
De asemenea, conform deciziei Curții Constituționale, demnitarii și cei aleși nu mai sunt obligați să facă publice aceste declarații de avere,) au în schimb obligația să le trimită către Argenția Națională de Integritate.
Asta în ciuda faptului că legea integrității din România, care a fost implementată în urmă cu peste 20 de ani, avea la bază chiar acest principiu al transparenței și era o impunere a Uniunii Europene în ceea ce privește integritatea, pentru ca persoanele alese în funcții publice și care dețin alte funcții în statul român să își declare averile pentru a se vedea dacă scopul lor în obținerea unei funcții nu a fost și îmbogățirea.
Odată cu această decizie ne întoarcem cu aproape 30 de ani în urmă, până în 1997, când declarațiile de avere erau unele secrete, iar apoi, într-o amblă dezbatere publică, dar și cu aportul Uniunii Europene, România a fost obligată să implementeze această lege a integrității și să înființeze Agenția Națională de Integritate, care să urmărească practic cu ce venituri vin aleși în funcții și cu ce venituri pleacă.
Odată cu publicarea în Monitorul Oficial vor fi scoase și de pe portaluri toate declarațiile de avere.
Fostul judecător CCR, Tudorel Toader, a declarat la TVR INFO:
România are încă, la momentul de față, legislația care permite cea mai mare transparență privind averile și familiei. Eram, dacă îngăduiți, președintele Consiliului Jai, când un ministru de Justiție spunea că au luat marea hotărâre ca toți miniștrii să-și declare averile. Acum, demnitarii funcționarii publici, cei care au obligația declarării averilor, au obligație intuitu-persoane, o obligație personală, (1:35) și interdictile incompatibilitățile de asemenea, (1:39) care neferesc se extind asupra celuilalt soț, asupra copiilor, pentru a declara, publica averile.
Pe de altă parte, că ne place, că nu ne place, este o decizie a Curții Constituționale, care, cum spuneați și dumneavoastră, definitivă, obligatorie, din momentul în care va fi publicată în monitor oficial, și nu avem altceva decât să o respectăm. Sigur, era un moment de cunoaștere a realității, dar să nu uităm următorul lucru, că legislația civilă, de data relativ recentă, s-a îndepărtat de la principiul clasic, pe care îl știam noi, al comunității de bunuri, de patrimoniu, permite separația de patrimonii de bunuri între soți. Ceea ce înseamnă, probabil, că aici va fi raționamentul de neconsonalitate pe care l-a dedus Curtea și pe care îl vom vedea la momentul comunicatului, și la momentul publicării și considerentelor deciziei. Agenția de Integritate, autoritățile statului procurorii, oricând pot verifica o declarație de avere.
Presa probabil va rămâne cu accesul informațiilor sau accesul la informațiile de interes public să formuleze astfel de cereri și autoritatea unde a angajat funcționarul, militarul respectiv să comunice. Din perspectiva asta, este o limitare a accesului, dar din partea cealaltă, era oarecum o intruziune în viața privată a cuiva
Întrebat care e practica în acest moment în Uniunea Europeană în ceea ce privește declararea averilor Tudorel Toader spune că diferă foarte mult, spuneam, și noi eram oarecum cei mai permisivi, cei mai intruzivi în așa ceva.
Ne întoarcem la momentul 1996, când a fost adoptată legea, iar declarațiile nu erau publice. Agenția Națională de Integritate, cu cadrul ei legislativ, a fost un benchmark (reper) al mecanismului de cooperare și verificare. Unul din aceste elemente a reprezentat transparența declarațiilor de avere. Agenția este lipsită de cel mai important instrument pe care l-a avut.
Faptul că nu se mai publică declarația de avere, mi se pare un lucru util și cred că vor motiva aceasta prin povestea aceea cu datele cu caracter personal. Până la urmă, ce avere are fiecare este o chestiune personală, dar faptul că el este obligat în continuare, funcționarul public sau cine e el, să scrie declarația de avere și există această instituție, care nu este o instituție mică, este o instituție cu foarte mulți angajati, și care pot să verifice în continuare, este suficient, nu trebuie să-mi arate și mie cât de bogat este vecinul meu, pentru că noi avem povestea aceasta ca moară și capra vecinului. Nu cred că e o mare pierdere că nu mai poate să vadă presa.
Urmărește-ne pe Google News
