Semnificaţia zilei. Destinul tragic al poetului Ştefan Octavian Iosif

Ștefan Octavian Iosif. Un poet care a revenit în atenția românilor odată cu gafa comisiei de alcătuire a subiectelor de la Evaluare Națională, care i-a atribuit o poezie a lui Heine pe care el doar o tradusese.

Iosif a fost un mare cântăreț al satului românesc deși se născuse la oraș, în Brașov și studiase la Sibiu. Era germanofon, iar traducerile lui din literatura germană sunt cu adevărat remarcabile.

În rest, George Călinescu îl numește poet minor și melancolic. Melancolic era. Și romantic fără obiect.

Prietenia lui cu Dimitrie Anghel s-a sfârșit tragic. La un moment dat s-au îndrăgostit amândoi de aceeași femeie. Poeta Natalia Negru, pe care Iosif a debutat-o în revista Semănătorul, al cărei șef era.

La scurt timp o cere de nevastă și se căsătorește cu ea. Relația nu durează mult. Cei doi se ceartă și divorțează. Nu înainte de a face un copil, o fetiță pe nume Corina.

La doar o luna de la divorț, intervine bunul lui prieten Dimitrie Anghel, care o cucerește pe Natalia și se însoară cu ea. Nici acesta nu se bucură prea mult de căsnicie.

După doar trei ani, în 1914, într-o criză de gelozie, o împușcă pe Natalia după care își trage un glonț în piept. Dimitrie Anghel moare de septicemie, iar Natalia supraviețuiește și mai trăiește 50 de ani.

St. O. Iosif murise deja cu un an în urmă din cauza unei congestii. La doar 37 de ani.

După trei ani moare și Corina, fetița lui făcută cu Natalia. Și pe front mor și cei doi frați ai lui. Tragic destin!