Se apropie livrarea de avioane F-16 Ucrainei. Ce impact va avea acest lucru asupra câmpului de luptă

Țările europene sunt pregătite să livreze Ucrainei primele avioane de luptă F-16 înainte de sfârșitul verii. Ucraina și aliații săi occidentali au planuri ambițioase pentru aceste avioane de luptă: ele nu reprezintă doar o modernizare pentru forțele aeriene ucrainene, ci și un instrument esențial în lupta pentru superioritatea aeriană.

Cu toate acestea, doar avioanele moderne nu vor fi, probabil, un glonț de argint pentru Ucraina. Meduza analizează cele două moduri principale în care Forțele Aeriene ale Ucrainei intenționează să utilizeze noile avioane și felul în care acestea ar putea influența câmpul de luptă.

Ținte la sol

Atunci când avioanele F-16 vor ajunge în Ucraina, unul dintre modurile în care armata intenționează să le folosească este pentru a lovi ținte la sol. Deși acesta este de obicei un rol secundar pentru avioanele F-16, se așteaptă ca avioanele de luptă occidentale să fie mult mai eficiente în această sarcină decât avioanele din era sovietică aflate în prezent în arsenalul Ucrainei.

Principalul avantaj al F-16 este compatibilitatea sa inerentă cu munițiile de precizie occidentale. În schimb, bombardierele Su-24 și avioanele de vânătoare Su-27 au trebuit să fie modernizate special pentru armele occidentale și, chiar și așa, compatibilitatea deplină nu a putut fi obținută. De exemplu, avioanele sovietice pot utiliza rachetele americane HARM doar într-un singur mod, cel în care racheta se fixează pe o țintă care emite unde radio. Cu toate acestea, avioanele F-16 pot furniza informații privind ținta cu ajutorul propriului echipament sau pot primi date privind ținta din surse externe. În mod similar, piloții bombardierelor Su-24, care lansează în prezent rachete de croazieră Storm Shadow/SCALP, probabil că nu pot ajusta rutele rachetelor în timpul zborului cu ajutorul echipamentelor standard (se crede că folosesc tablete speciale pentru acest lucru). Această limitare restrânge tipurile de ținte pe care aceste rachete le pot ataca efectiv.

În viitor, Ucraina ar putea avea mai multe F-16 decât flota sa actuală de avioane de fabricație sovietică. Kievului i-au fost promise peste 100. Nu există cifre exacte privind numărul de avioane de vânătoare și bombardiere pe care Ucraina le are în prezent. Înainte de război, flota pregătită de luptă a Ucrainei cuprindea aproximativ 120 de aeronave: aproximativ 70 de avioane de luptă MiG-29 și Su-27, 14 bombardiere Su-24M și aproximativ 30 de avioane de luptă Su-25. De la începutul invaziei ruse la scară largă, Ucraina a pierdut cel puțin 90 de aeronave – inclusiv mai multe Su-24 decât erau operaționale la sfârșitul anului 2021. Acest lucru din cauză că unele aeronave au fost scoase din uz și depozitate înainte de invazie. În plus, Ucraina a primit câteva zeci de aeronave sovietice din țările est-europene de la începutul războiului la scară largă.

Este puțin probabil ca toate avioanele F-16 promise să sosească simultan. Programul de livrare depinde de primirea de către Danemarca, Norvegia, Belgia și Țările de Jos a noilor avioane F-35 pentru a înlocui avioanele F-16 scoase din uz. În plus, nu este clar exact câți piloți ucraineni au terminat pregătirea pentru a pilota aceste avioane.

Cu toate acestea, indiferent de numărul de avioane operaționale de care dispune în prezent armata ucraineană, adăugarea a zeci de F-16 va consolida semnificativ capacitățile de atac ale forțelor armate ucrainene (AFU). Iar pe termen lung, o forță aeriană ucraineană mai mare și mai eficientă ar putea avea un impact la fel de mare pe câmpul de luptă ca Forțele aerospațiale ruse, care au folosit în mod activ bombe de înaltă precizie cu module de planificare și corecție (kituri de bombe UMPK) și rachete ghidate pentru a ținti pozițiile de pe linia frontului. Succesele recente ale ofensivei ruse împotriva pozițiilor fortificate ale Ucrainei se datorează în mare măsură sprijinului aerian.

În prezent, Occidentul furnizează Ucrainei muniții de precizie pentru aviație, dar acestea nu au avut încă un impact semnificativ pe câmpul de luptă. Asta din pricină că forțele aeriene ucrainene sunt relativ mici și nu sunt pe deplin adaptate la utilizarea armelor occidentale. Problema principală: sistemele rusești de apărare aeriană din apropierea liniei frontului.

Încă de la începutul războiului, aeronavele militare ucrainene au fost forțate să opereze exclusiv la altitudini joase pentru a reduce riscul de detectare de către radarele rusești. Se pare că în aceste condiții folosesc muniția de precizie furnizată de Occident. O înregistrare video recentă arată un MiG-29 ucrainean care lansează bombe franceze Hammer Glide: avionul zboară la joasă altitudine, apoi urcă brusc, lansează bombele și efectuează o manevră antirachetă. Acest lucru reduce eficacitatea bombelor, atât în ceea ce privește raza de acțiune, cât și, eventual, precizia. În schimb, avioanele rusești Su-34 folosesc bombe echipate cu UMPK de la distanțe mari (zeci de kilometri) și altitudini medii, profitând de apărarea aeriană cu rază lungă de acțiune mai slabă a Ucrainei și de incapacitatea Forțelor Aeriene ale Ucrainei de a-și folosi propriile avioane de luptă împotriva celor rusești.

Pentru a face față acestei situații, Ucraina țintește agresiv sistemele rusești de apărare aeriană chiar înainte de sosirea avioanelor F-16. În ultimele luni, au fost efectuate cu succes peste 10 atacuri cu rachete de fabricație occidentală și drone cu rază lungă de acțiune, care au lovit radare și lansatoare rusești de apărare aeriană pe teritoriul ucrainean (inclusiv Crimeea) și în regiunile de frontieră rusești. Cu toate acestea, succesul este departe de a fi garantat, mai ales că forțele ruse continuă să țintească lansatoarele ucrainene de rachete cu rază lungă de acțiune.

Adăugarea F-16 la ecuație nu este de natură să schimbe radical situația. Ar fi nevoie de zeci de misiuni zilnice și de utilizarea eficientă a unor tactici complexe – colectarea meticuloasă de informații privind pozițiile radarelor și lansatoarelor, lansarea de ținte false pentru a activa radarele inamice și atacuri cu rachete sincronizate atât de la sol, cât și din aer – pentru a obține un succes general. În plus, armata trebuie să confirme că sistemul radar a fost complet distrus în timpul atacului, nu doar dezactivat temporar.

Chiar și cele mai mari forțe rusești nu au reușit acest lucru, în ciuda eforturilor lor semnificative de a elimina sistemele ucrainene la începutul invaziei la scară largă. Este foarte probabil ca avioanele F-16 să fie nevoite să opereze în aceleași condiții ca avioanele actuale ale Ucrainei: zburând la altitudini joase și sub amenințarea constantă a sistemelor de apărare aeriană și a avioanelor de luptă.

Ținte în aer

Pentru a stabili superioritatea aeriană, Ucraina ar trebui să suprime apărarea aeriană și avioanele de luptă rusești – o performanță dificilă și puțin probabilă. Cu toate acestea, perturbarea tacticii actuale de bombardament a Forțelor aerospațiale ruse, care se bazează pe lovituri la altitudine medie și la mare distanță folosind bombe echipate cu UMPK, pare mai realizabilă.

Aviația rusă este deosebit de vulnerabilă la pierderi. În primăvara anului 2022, după ce Ucraina a doborât cu succes mai multe avioane rusești în câteva zile, Forțele aerospațiale ale Rusiei s-au retras efectiv de pe câmpul de luptă. Acestea au revenit doar după ce au adăugat în arsenalul lor bombe cu planare ghidate prin satelit. La începutul invaziei din februarie 2022, Rusia avea doar câteva sute de avioane moderne, inclusiv aproximativ 120 de bombardiere Su-34. De-a lungul războiului, au pierdut cel puțin 30 de Su-34 și 19 avioane de luptă relativ moderne (Su-30SM, Su-35), inclusiv unele pierderi necombatante. În plus, o dronă ucraineană a avariat un Su-57, cel mai nou avion de luptă multirol al Rusiei, în timp ce acesta se afla pe un aerodrom.

Câteva atacuri reușite asupra Su-34 în timpul bombardamentelor ar putea forța armata rusă să renunțe la utilizarea lor. În plus, capacitatea industriei aeronautice ruse de a înlocui un număr semnificativ de avioane moderne este discutabilă. După începerea războiului, producătorii ruși de avioane și Ministerul Apărării au încetat să mai facă public numărul exact de avioane noi și au început să anunțe livrări în „loturi” vagi. Estimările sugerează că 10 Su-34 au fost livrate în 2022, șase în 2023 și patru în 2024. Cu toate acestea, de la începutul acestui an, a fost confirmată pierderea a opt bombardiere.

Această rată a pierderilor pare gestionabilă pentru Rusia, deoarece nu a afectat intensitatea campaniilor sale de bombardament. Cu toate acestea, o creștere a pierderilor ar putea forța comandamentul rus să își schimbe tactica de bombardament sau să oprească temporar campaniile, așa cum a fost cazul în 2022. O astfel de schimbare ar putea ușura semnificativ situația trupelor terestre ucrainene.

F-16 livrate Ucrainei vor fi echipate cu rachete aer-aer AIM-120 AMRAAM, deși nu este încă clar care este varianta specifică. Statele Unite au testat și produc deja versiuni cu rază extinsă ale acestor rachete, capabile să lovească ținte aflate la o distanță de până la 160 de kilometri (100 de mile) în condiții ideale. Cu toate acestea, Ucraina va primi probabil o versiune mai veche, cu o rază de acțiune mai scurtă.

Justin Bronk, expert în aviație de luptă în cadrul think tank-ului Royal United Services Institute (RUSI), susține că F-16 echipate cu rachete AIM-120C (raza de acțiune clasificată, dar estimată la 100 de kilometri sau 62 de mile în condiții ideale) ar avea dificultăți în a lovi bombardierele Su-34 care atacă de la 60-70 de kilometri (37-43 mile) în spatele liniilor. Avioanele F-16 ar trebui să se apropie destul de mult de front pentru a fi în raza de lovire, forțându-le să zboare la altitudini joase pentru a evita detectarea.

La aceste altitudini, rachetele AIM-120C sunt mai puțin eficiente din cauza rezistenței crescute la înaintare cauzată de aerul mai dens și a necesității de a lupta împotriva gravitației pentru a ajunge la ținte mai înalte. În aceste condiții, ar avea dificultăți în a atinge înălțimea și viteza necesare pentru a lovi ținte care zboară cu câțiva kilometri mai sus, explică Bronk. Aceleași probleme ar afecta și rachetele franceze de pe avioanele de luptă Mirage 2000-5F promise Ucrainei de președintele Emmanuel Macron.

Racheta europeană cu rază lungă de acțiune Meteor, care poate fi lansată de pe avionul suedez de vânătoare Gripen, ar putea lovi Su-34-urile rusești în pozițiile lor de atac. Cu toate acestea, Suedia a pus pe pauză planurile de a trimite avioane Gripen în Ucraina, ministrul suedez al apărării invocând deocamdată necesitatea de a se concentra pe pregătirea piloților pentru a pilota avioane F-16.

De asemenea, nu există prea multe speranțe că sistemele de apărare antiaeriană cu rază lungă de acțiune, precum S-300 și Patriot, pot ajuta împotriva bombardierelor rusești. Stocul ucrainean de rachete S-300 este pe sfârșite, iar încercările de a utiliza sistemul Patriot împotriva avioanelor rusești au dat rezultate mixte: în timp ce Ucraina a reușit să doboare mai multe avioane, inclusiv deasupra regiunii Briansk din Rusia, forțele rusești au identificat și au lovit unele sisteme de rachete Patriot care erau mutate în apropierea liniei frontului din Pokrovsk, în regiunea Donețk. Chiar și cu livrări accelerate de sisteme de apărare antiaeriană din Occident, Ucraina se va confrunta cu o penurie severă. Aceste sisteme sunt necesare nu numai pe front, ci și în spate, pentru a se apăra împotriva atacurilor cu rachete rusești.

Potrivit lui Bronk, cel mai eficient mod de a contracara bombardierele rusești este de a viza bazele lor aeriene. Ucraina a utilizat această strategie, dar în principal cu ajutorul dronelor cu rază lungă de acțiune. Atacurile cu rachete cu rază lungă de acțiune ar fi mult mai eficiente. Atunci când aeronavele sunt depozitate în afara hangarelor, ceea ce este cazul în majoritatea bazelor aeriene rusești, munițiile cu dispersie transportate de rachete precum ATACMS ar fi deosebit de eficiente.

Majoritatea bazelor aeriene militare rusești sunt situate chiar în interiorul Rusiei. Lovirea acestor baze nu numai că ar provoca pierderi grele bombardierelor, dar ar forța Rusia să mute sistemele de apărare aeriană în spate, ușurând presiunea asupra F-16. În plus, dacă avioanele rusești sunt relocate pe aerodromuri situate mai adânc în interiorul țării, acestea ar fi forțate să efectueze mai puține ieșiri pe zi și să transporte mai puține bombe din cauza nevoii de combustibil suplimentar.

În ciuda acestui fapt, autoritățile americane încă interzic Ucrainei să lovească bazele aeriene cu arme americane din cauza temerilor de „escaladare a conflictului” până la punctul unui război nuclear. În plus, Rusia a folosit aceeași tactică, lovind bazele aeriene ucrainene și încercând să distrugă aeronavele ucrainene la sol cu drone și rachete. Această abordare nu a dat rezultate decisive împotriva aeronavelor mici și dispersate din era sovietică. Cu toate acestea, ascunderea avioanelor F-16 va fi mult mai dificilă – acestea necesită condiții de pistă foarte specifice și un sistem de întreținere complex.

Ce înseamnă acest lucru în privința războiului? Zeci de F-16, dacă sunt folosite eficient, ar putea crea probleme serioase aviației și forțele terestre rusești. Acestea vor fi probabil capabile să doboare periodic avioane rusești și să efectueze lovituri mai eficiente asupra țintelor terestre decât bombardierele și avioanele de vânătoare din era sovietică utilizate în prezent.

Cu toate acestea, este puțin probabil ca doar F-16 să ofere Ucrainei superioritate aeriană sau chiar să reducă suficient avantajul forțelor aerospațiale ruse pentru a atinge paritatea. Acest lucru ar necesita un efort global, inclusiv permisiunea de a ataca bazele aeriene rusești cu arme occidentale.