Românii nimănui. Volohii din Ucraina trăiesc uitați de lume, în sărăcie
La 100 de km de graniţa Poloniei și a Ungariei și la aproape 150 de km de Sighetu Marmaţiei trăiesc volohii din Ucraina.
Ei vorbesc o limbă română arhaică, greu de înțeles pentru noi. Când ajungi în satele volohilor din Ucraina, observi că această comunitate este ruptă de celelalte.
Ei își duc veacul într-o sărăcie lucie, in izolare și ignoranță.
În raionul Pereci, în localitățile Muncaci sau Poroșcovo, aproape toate familiile de volohi au cel puţin 10 copii, iar bunicile au și câte 100 de nepoţi.
Oamenii trăiesc la limita subzistenței, bărbații sunt mai mult plecați la muncă, iar copiii se cresc practic unul pe celalalt.
Puțini dintre ei merg la școală, unde învaţă în ucraineană, pentru că şcolile româneşti lipsesc cu desăvârșire.
Nimeni nu știe cu exactitate cum s-au format aceste comunități, cum au ajuns pe meleagurile ucrainene și cum de vorbesc limba română. Cercetătorii ucraineni i-au ignorat în studiile lor și i-au catalogat drept țigani albi.