Radu Leca: Adolescența și alcoolul – „Ceea ce amorțește azi durerea poate amorți mâine deciziile”

Un nou studiu realizat de Organizația „Salvați Copiii” arată o realitate îngrijorătoare: 27% dintre adolescenții români cu vârsta de peste 14 ani au băut alcool în ultima săptămână. Dincolo de cifre, efectele se văd în spitale, unde tot mai mulți tineri ajung în stare gravă, precum elevul din București găsit inconștient în baia școlii, cu o sticlă de alcool lângă el.

Psihologul Radu Leca atrage atenția, într-un comentariu pentru tvrinfo.ro, că problema este mult mai profundă decât pare.

„Alcoolul nu este doar o băutură, ci un mesaj transmis creierului, corpului și identității în formare. Adolescența e un șantier psihologic deschis, iar orice substanță care promite ușurare instant taxează scump pe termen lung: motivația slăbește, relațiile se tensionează, iar încrederea în sine se fisurează. Ceea ce amorțește azi durerea poate amorți mâine deciziile.”

Leca explică faptul că creierul adolescent este încă în plină dezvoltare, iar alcoolul interferează exact cu acele mecanisme care reglează autocontrolul și luarea deciziilor.

„Sistemul limbic, responsabil cu impulsurile și recompensa, e turat, în timp ce cortexul prefrontal, cel al planificării și frânelor, învață încă regulile drumului. Alcoolul apasă pedala plăcerii și taie cablurile controlului exact când frânele sunt mai fragile. Rezultatul este o învățare accelerată a impulsivității.”

Într-o perioadă dominată de emoții intense, alcoolul devine o falsă soluție la anxietate, rușine sau singurătate, spune psihologul.

„Emoțiile intense ale adolescenței cer alfabetizare, nu anestezie. Alcoolul pare o soluție facilă la rușine, anxietate sau singurătate, dar întărește un tipar, sentiment neplăcut de evadare. În timp, creierul se obișnuiește să caute sticla în locul cuvintelor, iar reziliența emoțională rămâne mică. Curajul nu este lipsa durerii, ci capacitatea de a o numi fără a o îneca.”

Psihologul vorbește și despre nevoia de apartenență, una dintre cele mai puternice motivații ale adolescenței, care îi face pe tineri vulnerabili la presiunea grupului.

„Nevoia de apartenență este uriașă, uneori paharul, la fel ca fumatul de marijuana, devine biletul de intrare într-un grup. Însă acceptarea cumpărată prin conformism costă scump, identitatea se face din ecoul altora, nu din vocea proprie. Dacă trebuie să te pierzi ca să fii primit, nu e un cerc obișnuit, e un cerc vicios.”

Alcoolul nu doar că afectează emoțional tinerii, dar are și consecințe fiziologice și cognitive serioase. Tulbură somnul, amplifică depresia și scade capacitatea de concentrare.

„Alcoolul maschează pe moment simptome de anxietate sau depresie, dar le amplifică ulterior prin tulburarea somnului și a reglării emoționale. Somnul fragmentat taie din capacitatea de a procesa stresul, iar mahmureala emoțională aduce iritabilitate, vinovăție și retragere. Așa apare spirala: te simți rău, bei ca să uiți, te trezești mai vulnerabil. Nu sting lumina ca să nu mă simt singur, aprind o lumânare ca să înțeleg încet de ce sunt singur.”

Pe plan cognitiv, alcoolul afectează atenția, memoria și flexibilitatea mentală, reducând capacitatea de a lua decizii raționale.

„Consumul frecvent afectează atenția, memoria și flexibilitatea mentală – exact abilitățile care susțin învățarea și deciziile bune. Adolescenții devin mai dispuși la ‘gândire alb-negru’ și subestimează riscurile. Când busola îți tremură în mâini, harta nu mai ajută.”

În multe familii românești, consumul de alcool este normalizat sau ignorat, iar tinerii preiau comportamentele părinților.

„Modelarea parentală, glumele despre ‘un pahar în plus’, tăcerile despre emoții – toate creează clima în care un adolescent își construiește obiceiurile. Nu rușinea protejează, ci comunicarea clară, limitele coerente și prezența afectivă. Regulile sunt poduri când sunt spuse cu grijă, nu ziduri ridicate din frică.”

Leca subliniază și importanța neuropsihologică a debutului timpuriu al consumului de alcool, care poate lăsa urme adânci în mecanismele de recompensă ale creierului.

„Începutul precoce al consumului crește șansele de problematică ulterioară. Circuitele dopaminei învață rapid că recompensa lichidă e cea mai scurtă cale către ‘mai bine’. Repetiția trasează autostrăzi în creier, iar alternativele devin drumuri de țară. Întârzierea plăcerii e un antrenament de libertate.”

Consumul afectează și stima de sine, avertizează psihologul.

„Alcoolul promite dezlegare de critic și de perfecționism, dar aduce rușine după comportamente incongruente cu valorile personale. Ceea ce avea rol de ‘lubrifiant social’ devine ciment pentru convingeri negative despre sine. Autocompasiunea vindecă ceea ce alcoolul doar înmoaie.”

În absența alternativelor sănătoase, tinerii rămân fără repere solide.

„Consumului timpuriu îi ia locul explorarea sănătoasă: hobby-uri, sport, artă, voluntariat, prietenii autentice. Investiția în alternative nu e moralism, e igienă a dezvoltării. Umple-ți ziua cu sens ca paharul să nu mai aibă loc.”

Soluțiile, spune Leca, nu stau în interdicții, ci în relații autentice și dialog.

„Prevenția eficientă e relațională: adulți semnificativi care ascultă, întrebări care invită la reflecție, acorduri clare despre limite și planuri de ieșire din situații de presiune. Adolescenții nu au nevoie de predici, ci de busole, spații sigure și modele credibile. Cea mai bună interdicție este o conversație care aprinde discernământul.”

Iar atunci când problema deja există, recuperarea este posibilă.

„Fie că vorbim de reducerea consumului, de pauze intenționate sau de intervenții specializate, fiecare pas reface încrederea în sine și în relații. Să le recunoaștem tinerilor că au resurse și să le oferim cadre în care să le exerseze. Speranța nu e un noroc, e o practică de zi cu zi.”