Pramila Patten, reprezentant special al Secretarului General al ONU privind violența sexuală în conflicte: În timpul conflictelor, corpurile femeilor devin câmpuri de luptă. Poveşti cutremurătoare

Pramila Patten a semnat pe 13 octombrie, la Paris, un acord de parteneriat cu ONG-ul Biblioteci Fără Frontiere, care creează spații sigure în care supraviețuitorii violenței sexuale au acces la servicii medicale, psihologice, juridice, precum și la activităţi educaţionale şi de formare profesională. Despre crimele de război din Ucraina ea a declarat: Violurile și tot felul de agresiuni sexuale au fost comise de forțele ruse, adesea în mod sistematic, cu brutalitate și cruzime extremă. Investigațiile în cazuri concrete, verificate, demonstrează că aceasta este o strategie militară care vizează dezumanizarea victimelor și terorizarea populației,” spune reprezentantul ONU care adaugă: „diferența este că, pentru prima dată în istorie, sensibilizarea la acest subiect este extremă, există conștientizare internațională, iar asta implică o schimbare totală de perspectivă. În cele din urmă considerăm aceste crime pentru ceea ce sunt: nu daune colaterale, ci o tactică deliberată pe care armata rusă a folosit-o încă de la începutul conflictului.”

Cine este Pramila Patten

Pramila Patten povesteşte într-un interviu acordat Melissei Fleming în cadrul emisiunii Awake At Night cum tatăl său a luptat cu prejudecăţile familiei şi a trimis-o în Marea Britanie să studieze Dreptul. “De ce îți trimiți fiica și investești atât de mult în ea în Marea Britanie, apoi pur și simplu se va căsători”. O altă persoană care a influenţat-o pe Pramila a fost bunica maternă “A intrat în afaceri cu sariuri și a crezut în emanciparea femeilor. Iar când mama mea călătorea mult, ea venea și stătea cu noi și m-a influențat foarte mult în ceea ce privește, știți voi, cerul este limita și pentru voi, fetelor” îşi aminteşte ea.

Şi prima diplomă a obţinut-o la UCL, Londra, cu care s-a întors acasă, în Mauriţius, unde s-a alăturat unui cabinet de avocatură.

“Mi-a luat câțiva ani până când am putut intra cu adevărat în lumea corporatistă. Dar, între timp, interesul meu s-a îndreptat către altceva – situația dificilă a femeilor din țara mea, situația dificilă a copiilor” mărturiseşte Pramila Patten.

“Când vorbim despre violența sexuală în timpul conflictelor, vorbim despre una dintre cele mai mari tăceri ale istoriei, vorbim despre o crimă care a fost cel mai puțin raportată și cel mai puțin condamnată. Așa că a fost nevoie, de fapt, de Rezoluția 1820 din 2008, pentru a recunoaște că violența sexuală în timpul conflicte exacerbează conflictul atunci când este folosită sau comandată ca tactică de război și că reprezintă o amenințare la adresa păcii și securității internaționale. “

Cifre şi poveşti de viaţă tulburătoare

Pramila Patten dă şi câteva cifre: în timpul genocidului din Rwanda, care a durat 100 de zile în 1994, între 200-500 de mii de femei au fost violate. În Liberia, peste 40.000 în timpul războiului civil. Sierra Leone, peste 60.000. Bosnia și Herțegovina, fosta Iugoslavie, peste 60.000. Acestea sunt cifrele despre care vorbim, așa că, pentru mine, acest mandat oferă o mulțime de posibilități de a aborda violența sexuală în conflicte, în sfârșit, și am parcurs un drum lung, spune ea.

Violenţa sexual este folosită ca o tactică de umilire, de dominare, insuflă teamă, deplşasează şi disperseazî populația.

“Când începi să violezi femei și copii, atunci tot satul va pleca efectiv. Uitați-vă la Myanmar. Violul a fost folosit, violul, violul în grup, a fost folosit ca parte a purificării etnice. Pentru a scăpa de musulmanii Rohingya care trăiesc în Rakhine” spune Pramila.

Pramila Patten călătoreşte foarte mult şi stă de vorbă cu supravieţuitorii, despre care spune că “busola mea morală în conducerea mandatului se referă la supraviețuitori.” şi povesteşte despre prima misiune pe teren, în Maiduguri, în nord-estul Nigeriei. Acolo a întâlnit fete de 12-13 ani care fuseseră eliberate de Boko Haram. Toate erau însărcinate. “Vorbind cu ele, mi-am dat seama că necayurile lor nu se încheiaser[ după ce fuseseră eliberate din Boko Haram, deoarece în tabără erau stigmatizate pentru că purtau copii din Boko Haram. Și îmi amintesc cum am fost șocată când m-am întâlnit cu unele dintre ele într-un grup mai mic și mi-au spus: „Știi, ne era mai bine cu așa-zisul nostru soț Boko Haram. Am fost căsătorite cu forța cu ei. Și am rămas însărcinate. A fost o căsătorie forțată, o sarcină forțată, dar nu am fost abuzate zilnic, așa cum se întâmplă în oraș. Și când mergem să aducem apă, suntem abuzate de bărbați și femei, de toată lumea din tabără”.

19 June marks the International Day for the Elimination of Sexual Violence in Conflict, co-hosted by @endrapeinwar, @childreninwar , and @ArgentinaUN.

Join us to hear about how we can work to bridge the gender digital divide to prevent, address, and respond to #CRSV. pic.twitter.com/llcYWchLeI

— UN Against Sexual Violence in Conflict (@endrapeinwar) June 16, 2023

“Și aceasta a fost prima mea lecție despre stigmatizare și nu doar a mamei, ci și a copilului. Și de aceea, de exemplu, am început imediat… pentru că am văzut acei copii. Și apoi m-am întâlnit cu autoritățile și am întrebat: „Care este situația acestor copii? Ei nu au nume. Nu au certificat de naștere. Nu au cetățenie. Vor fi radicalizați. Știți, sunt predispuși să fie radicalizați”.

Astfel tânăra avocată și-a dat seama că nu există legislaţie în privinţa copiilor născuți în urma unui viol. Atunci s-a semnat un cadru de cooperare cu Comitetul pentru drepturile copilului.

Iar în 2019, a obținut pentru prima dată o rezoluție a Consiliului de Securitate care vorbește despre drepturile copiilor născuți în urma unui viol.

Pramila povesteşte despre întâlnirea cu femeile yazidi din Mosul, care, atunci când ISIS a intrat în comunitățile lor, le-a răpit și le-a transformat în sclave sexuale.

“Aau fost vândute de numeroase ori, violate de peste 20 de ori pe zi. Iar timpul mediu pe care l-au petrecut cu ei a fost de vreo trei-patru ani.”

Multe nu s-au mai întors pentru că nu au vrut să-și lase copiii în urmă. Pentru că, în conformitate cu legile, un copil este considerat yazidi dacă ambii părinți sunt yazidi. Și, de asemenea, conform legilor țării, un copil al cărui tată este necunoscut, este considerat musulman.

Până în prezent, acești copii sunt răspândiți în diferite orfelinate. Nu au un nume, nu au un certificat de naștere și nici măcar o naționalitate.

Irakul a adoptat de curând o lege, pentru comunitatea yazidi și alte comunități, care oferă reabilitare, educație, locuri de muncă etc. Doar că ea nu se referă şi la copii.

19 June marks the International Day for the Elimination of Sexual Violence in Conflict, co-hosted by @endrapeinwar, @childreninwar, and @ArgentinaUN. Join us to hear about how we can work to bridge the gender digital divide to prevent, address, and respond to #CRSV. pic.twitter.com/DXF9hLrJFG

— UN Against Sexual Violence in Conflict (@endrapeinwar) June 9, 2023

În 2017 e a fost în Cox’s Bazar, unde s-a întâlnit cu minoritatea Rohingya. “Îmi amintesc că era foarte cald. Era noiembrie, iar ele se agățau de copiii lor. Și, știți, își acopereau copiii. Și atunci le-am întrebat: „Sunteți bine? Adică, adică, copilul este bine?”. Și apoi au început să vorbească și au spus: „Nu, noi suntem cei norocoși cu bebelușii noștri”. Au văzut atât de mulți bebeluși aruncați în foc și apoi au început să plângă. Și spuneau, în timpul acelui an până în 2017, că nu puteau să doarmă cu ușile deschise, că Tatmadaw le vizita regulat locuința la orice oră din zi sau din noapte. Și dacă există un copil, nou-născut, luau copilul și îl aruncau în fântâna din sat, iar apoi erau lipsiți de apă din cauza cadavrelor din acea fântână. A fost îngrozitor.”

„Prin asta trec femeile. Corpurile lor devin câmpuri de luptă. Iar acum, obiectivul meu este să duc acest mandat mai departe, să mă concentrez pe prevenție. Vorbim despre prevenţie și reabilitare. Dar, de fapt, am ajuns să facem mai mult reabilitare. Lucrez la un cadru pentru prevenţie. Pentru că, de fiecare dată când întâlnesc un supraviețuitor, mă întreb mereu: „Ce s-ar fi putut face? Ce ar fi putut preveni ceea ce ți s-a întâmplat.” mai spune ea.

Interviul complet aici