Paștele fără părinți. Jumătate dintre românii plecați în străinătate nu ajung acasă la copii

Sărbătorile pascale nu au niciun farmec pentru mulți dintre copiii ai căror părinți muncesc peste hotare. Potrivit unui studiu recent, aproape jumătate dintre părinții români plecați la muncă în străinătate nu vor fi acasă de Paște, alături de copii. Nu pentru că nu vor, ci pentru că nu pot. Costurile sunt prea mari, iar timpul prea scurt.

În spatele acestor cifre se ascunde o realitate tăcută: copilării trăite în lacrimi și dor. Iar consecințele se văd imediat. Copiii devin mai retrași, mai temători, uneori chiar agresivi. Paștele, o sărbătoare a familiei, devine pentru ei un test al absenței.

În timp ce alții ciocnesc ouă roșii în jurul mesei, ei țin în mână un telefon. Un apel video. O voce care încearcă să compenseze o îmbrățișare. România are sute de mii de copii crescuți, practic, de la distanță, iar statul, școala și societatea încă încearcă să țină pasul cu acest fenomen.

Prea puțini copii primesc sprijin psihologic. Prea mulți învață să se descurce singuri, prea devreme. Sigur că banii trimiși acasă ajută, dar nu pot înlocui prezența părinților.