Paşaportul românesc, de la o „cărticică mică portativă”, la documentul electronic pe care astăzi peste 6,5 milioane de cetăţeni români îl poartă în călătoriile lor

Cel mai frumos lucru pe lumea aceasta este să călătorești. Să vezi locuri noi, să descoperi obiceiuri și culturi diferite și să te bucuri de tot ce a oferit natura în fiecare parte a globului. Dar ca să călătorești trebuie să ai bani și un pașaport valabil. Un pașaport puternic am putea spune, asta dacă nu vrei să stai pe la cozi, să aștepți viză sau să plătești taxe peste taxe.

Ne întoarcem în timp și astăzi vă prezentăm câteva date interesante despre evoluția acestui document care astăzi ne însoțește în cele mai interesante expediții ale noastre. Carnețelul despre care discutăm se pare că a apărut înainte de unirea din 1859. Datele istorice arată că termenul de PAȘAPORT apare pentru prima dată în Regulamentele Organice din perioada 1831 – 1832. Doar ca bazele pentru documentul modern au fost puse în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, la câțiva ani de la momentul unirii Principatelor Române.

În 1865 Consiliul de Miniștri al Principatelor Unite a hotărât ca „la intrarea și ieșirea din hotarele țărei, pașapoartele să se vizeze numai de autoritatea militară”, iar în „interiorul țărei să poată circula orice călător, fără a fi supus la vreo viză de pașapoarte sau ce li se mai cere pe la barierele orașelor”. Așadar, atunci a fost dat startul călătoriilor în afara granițelor țării.

Aproape 50 mai târziu lucrurile s-au schimbat din nou. În 1912 Regele Carol I promulga prima lege a pașapoartelor. Actele erau emise în numele lui, iar Ministerul de Interne era responsabil să țina evidența tuturor documentelor eliberate. Acestea erau valabile până la 12 luni, iar cei care le solicitau trebuiau să plătească și o taxă, așa cum se întâmplă și astăzi. 10 lei costa un pașaport valabil un an, 5 lei cel de 6 luni și documentul cu termen de valabilitate de 3 luni costa 3 lei.

Acum mulți ani, în România Regală, cetățenii noștri aveau pașapoarte de culoare albastru deschis, care au funcționat până în 1947. Ulterior, după ce la putere au venit comuniștii, pașapoartele au devenit verzi, iar din 1991 s-a trecut la culoarea roșu, suferind mai multe schimbări pe copertă. Din 2008, pașaportul este vișiniu, actualul model de pașaport biometric intrând în funcțiune în 2011.

Evoluția este enormă. Astăzi sunt peste 6,5 milioane de români care au un astfel de document, iar țara noastră se afla în top 20 state cu pașapoarte puternice. Suntem pe locul 13, iar numărul destinațiilor în care se poate ajunge cu pașaportul românesc a ajuns la 179, potrivit celui mai recent clasament. România a început anul 2023 pe locul 17, iar la nivelul întregului an 2023 s-a situat pe poziția a 14-a. Iată că acum am mai urcat un loc. Așadar, pașaportul nostru a evoluat de la o „cărticică mică portativă”, așa cum era descris în anul 1912 în cuprinsul „Legii asupra pașpoartelor”, la documentul electronic care are încorporat un cip ce conține informații biometrice, inclusiv amprente digitale.