Olaf Scholz este în criză de timp. Va scăpa cancelarul german de alegeri anticipate?

Întrebarea care se pune acum nu este dacă guvernul cancelarului Olaf Scholz va supraviețui, ci pentru cât timp, scrie Politico.

Germanii s-au confruntat duminică seara cu un ecran împărțit în două tablouri: în timp ce președintele Franței răspundea la o înfrângere drastică din partea extremei drepte în alegerile europene declarându-și intenția de a dizolva Parlamentul, cancelarul lor dispăruse ca prin magie.

Scholz, cel mai mare învins al serii, a apărut la sediul partidului său pentru câteva selfie-uri înainte de-a dispărea, lăsând în seama purtătorului său de cuvânt sarcina deloc de invidiat de-a explica cea mai slabă performanță din ultimul secol a social-democraților în alegerile federale.

Dacă Scholz a crezut că poate evita o reglare de conturi după ce partidul său a fost împins pe un umilitor loc trei de către partidul de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD), ei bine, s-a înșelat. Scholz spune că alegerile anticipate nu sunt în cărți, dar probabil că asta nu depinde de el.

„Adevărul este că guvernul de coaliție a fost eliminat, iar Olaf Scholz trebuie să ceară noi alegeri ca Macron”, a declarat premierul Bavariei, Markus Söder, la televiziunea publică germană după alegeri.

Chiar și un comentator al publicației de stânga Die Zeit a cerut organizarea de noi alegeri chiar din această vară. „La fel ca în Franța, alegerile europene au fost un vot de neîncredere în guvern”, a scris Alan Posener.

Într-adevăr, în ciuda eforturilor taberei Scholz de a-l proteja, nu se putea nega faptul că rezultatul alegerilor de duminică – care a arătat că doar 31% dintre germani au susținut unul dintre cele trei partide din coaliția germană, pe fondul unei prezențe record la vot – a fost un fiasco.

După doar doi ani și jumătate de mandat, guvernul fracturat al lui Scholz a ajuns la un punct de ruptură. Măcinat de lupte interne și – în opinia celor mai mulți critici, de simplă incompetență – Scholz a prezidat cel mai nepopular guvern din istoria modernă a Germaniei, peste două treimi dintre germani exprimându-și nemulțumirea față de coaliție. Ratingul său personal de aprobare a stabilit, de asemenea, un record negativ, peste 70 % dintre germani fiind nemulțumiți de activitatea sa.

După ce a gestionat greșit o reformă istorică pentru a transfera infrastructura de încălzire a Germaniei de la combustibilii fosili la energia regenerabilă, Guvernul Scholz a suferit o înfrângere umilitoare din partea celei mai înalte instanțe a țării, care a declarat bugetul său neconstituțional. Decizia din noiembrie a privat coaliția de zeci de miliarde de euro pe care se baza pentru a-și finanța restul agendei.

De atunci, alianța a fost în conflict, cele două partide de stânga, Partidul Social-Democrat (SPD) al lui Scholz și Verzii, aflându-se într-o luptă constantă cu Partidul Liber-Democrat (FDP), condus de ministrul de finanțe Christian Lindner, conservator din punct de vedere fiscal. 

Mai simplu spus, SPD și Verzii vor să cheltuiască mai mulți bani, iar FDP, invocând frâna constituțională a datoriei Germaniei (și propria lor ortodoxie fiscală), mai puțini.

Acest impas va ajunge la un punct culminant în următoarele săptămâni, când partidele din coaliție se vor îndrepta spre ultima rundă de negocieri privind bugetul pentru 2025. Partidele doresc să ajungă la un acord până la începutul lunii iulie, înainte de vacanța de vară, însă, cu toate părțile care își sapă unele altora groapa în încercarea de-a se salva politic, un acord pare puțin probabil.

Dacă nu se ajunge la un compromis, FDP, care a fost de la bun început a cincea roată de la căruță, ar putea ieși din alianță. În ciuda tensiunilor persistente asupra unor chestiuni fundamentale, cum ar fi bugetul, FDP a fost reticent în a părăsi corabia de teamă să nu-și supere alegătorii.

Însă în urma rezultatelor dezastruoase obținute de SPD și Verzi la alegerile europene, este posibil ca FDP să-și fi schimbat calculele politice.

Cum moare coaliția din Germania

În majoritatea sistemelor parlamentare, regulile nescrise ale decorului democratic l-ar obliga pe liderul țării să convoace noi alegeri după o înfrângere zdrobitoare ca cea suferită duminică de Scholz.

Nu și-n Germania. De bine, de rău, guvernele germane sunt aproape imposibil de ucis.

Pentru a evita o repetare a politicii de tip „helter-skelter” din epoca de la Weimar, care a contribuit la ascensiunea naziștilor, autorii Legii fundamentale postbelice a Germaniei au încercat să asigure stabilitatea prin crearea unui sistem politic care să impună rezolvarea rapidă a conflictelor, cu cât mai puține perturbări.

Ca atare, aceștia au stabilit un standard ridicat pentru alegerile anticipate. Există două căi pentru un vot de încredere în Germania. În cadrul primei căi, cunoscută sub numele de „vot de neîncredere constructiv”, parlamentul poate destitui un cancelar, dar numai dacă votează un înlocuitor în termen de 48 de ore.

Având în vedere că principala problemă a actualei coaliții este incapacitatea partidelor de-a se pune de acord asupra politicilor-cheie, și nu cancelarul, această cale pare puțin probabilă.

Într-un al doilea scenariu, cancelarul poate convoca un vot de încredere (în cazul în care, de exemplu, un partid din coaliție dezertează). În cazul în care pierde, președintele ar fi cel care ar trebui să decidă dacă să convoace noi alegeri.

Asta înseamnă că, chiar dacă Scholz ar convoca un vot de încredere și ar pierde, președintele Frank-Walter Steinmeier, în loc să convoace noi alegeri, ar putea cere creștin-democraților de centru-dreapta (CDU) să încerce să formeze un guvern pe baza rezultatelor alegerilor din 2021, când partidul a terminat pe locul al doilea. Dacă nu reușește să formeze o coaliție, el ar putea apoi să convoace un nou scrutin.

Acest proces sinuos este motivul pentru care voturile de încredere în Germania postbelică sunt rare (au existat doar cinci) și sunt, de obicei, mișcări tactice ale cancelariilor care încearcă să își consolideze poziția politică.

Singurul caz în care un cancelar a fost înlăturat fără voia sa a fost în 1982, când FDP a abandonat alianța cu SPD-ul cancelarului Helmut Schmidt, un vot de neîncredere constructiv pe care acesta l-a pierdut.

Pe atunci, însă, în Bundestag erau doar trei partide, FDP jucând rolul de kingmaker. FDP și-a schimbat alianța cu CDU al lui Helmut Kohl, iar acesta a devenit cancelar fără noi alegeri. Kohl, care dorea o susținere fermă din partea electoratului, a convocat un alt vot de încredere la scurt timp după preluarea mandatului, asigurându-se că îl va pierde, astfel încât să poată cere președintelui să convoace alegeri anticipate.

Tactica a funcționat; partidul lui Kohl a câștigat alegerile și a rămas cancelar până în 1998.

Având în vedere că creștin-democrații se bucură acum de un avans de 14 puncte în sondaje, care, dacă se confirmă la urne, le-ar permite să domine orice coaliție, este probabil ca partidul să urmeze o cale similară. Liderul partidului, Friedrich Merz, nu i-a cerut lui Scholz să declanșeze procesul, dar a precizat că este pregătit să preia conducerea.

Pentru Scholz, apelurile pentru alegeri anticipate se vor înmulți probabil în septembrie, când vor avea loc trei alegeri de stat în estul țării, unde AfD este cel mai puternic; este probabil ca partidul să câștige toate cele trei competiții.