“O injecție revoluționară în ochi mi-a salvat vederea”, spune prima pacientă din lume dintr-un studiu pilot

Medicii spun că au reușit ceea ce până acum părea imposibil – să redea vederea și să prevină orbirea la persoanele care suferă de o afecțiune oculară rară, dar periculoasă, numită hipotonie, conform BBC.

Spitalul Moorfields din Londra este prima clinică din lume dedicată acestui tip de afecțiune, iar un studiu-pilot arată că șapte din opt pacienți care au primit acest tratament inovator au răspuns pozitiv la terapie.

Una dintre aceste persoane, chiar prima tratată vreodată, este Nicki Guy, în vârstă de 47 de ani, care și-a spus povestea în exclusivitate pentru BBC.

Ea a mărturisit că rezultatele sunt incredibile: „Este ceva care îți schimbă viața. Mi-a redat totul. Pot să-mi văd copilul crescând. Am trecut de la a număra degete și a vedea totul foarte încețoșat la a putea vedea clar”.

În prezent, ea poate vedea și citi majoritatea rândurilor de litere de pe panoul de testare a vederii. Este cu doar un rând sub limita legală necesară pentru a conduce – o schimbare uriașă față de situația anterioară, când avea vedere parțială, folosea o lupă pentru orice activitate de aproape și se orienta prin casă și afară mai ales din memorie.

„Dacă vederea mea va rămâne așa pentru tot restul vieții, ar fi absolut minunat. Poate că nu voi mai putea conduce niciodată, dar accept asta!”, spune ea.

În cazul hipotoniei, presiunea din interiorul globului ocular scade periculos de mult, ceea ce duce la deformarea ochiului. Aceasta poate apărea atunci când există o producție insuficientă a lichidului natural gelatinos din interiorul ochiului, de exemplu după traumatisme sau inflamații.

Uneori este un efect secundar al operațiilor oculare sau al anumitor medicamente. Fără tratament, oamenii pot orbi.

Până acum, medicii au încercat să folosească steroizi și ulei de silicon pentru a „umfla” ochiul. Însă aceste soluții pot fi toxice pe termen lung și nu restabilesc semnificativ vederea.

Specialiștii de la Moorfields au decis să încerce o abordare diferită, folosind ceva ce aveau deja la dispoziție – un gel transparent, pe bază de apă, cu cost redus, numit hidroxipropil metilceluloză (HPMC).

Acesta este deja utilizat în anumite tipuri de intervenții chirurgicale oculare. Însă, în loc să-l folosească o singură dată, echipa de la Moorfields a decis să îl injecteze în partea principală a ochiului ca o nouă formă de terapie.

Când Nicki a început să aibă probleme de vedere în 2017, la scurt timp după nașterea fiului ei, i s-a injectat inițial o cantitate mare de ulei de silicon în ochiul drept, care ceda.

Ea spune că ochiul își pierduse forma normală și „se prăbușise” sau „se mototolise ca o pungă de hârtie” din cauza hipotoniei. Tratamentul a ajutat foarte puțin.

Câțiva ani mai târziu, și ochiul stâng a început să se deterioreze în același mod.

„După ce mi-am pierdut vederea la ochiul stâng, m-am gândit: «trebuie să mai existe ceva ce putem încerca»”, explică ea.

 Medicul ei oftalmolog, Harry Petrushkin, spune că împreună au decis să încerce ceva complet nou – să umple ochiul cu o substanță prin care se poate vedea.

„Ideea că am putea face rău cuiva care, practic, mai avea doar un singur ochi funcțional, cu un tratament care poate să funcționeze sau nu, a fost extrem de stresantă”, își amintește el.

„Am venit cu această soluție și, în mod uimitor, a funcționat. Chiar nu ne-am fi putut imagina un asemenea rezultat. O persoană care, din toate punctele de vedere, ar fi trebuit să-și piardă vederea la ambii ochi trăiește acum normal. Este absolut remarcabil. Nu am fi putut spera la ceva mai bun”.

El spune că același tratament ar putea ajuta potențial sute sau chiar mii de oameni în fiecare an în Regatul Unit. Totul depinde de existența unor celule viabile în partea din spate a ochiului, care permit vederea.

Până acum au fost tratați 35 de pacienți, datorită finanțării oferite de Moorfields Eye Charity și au fost publicate rezultatele primilor opt pacienți în British Journal of Ophthalmology.

Tratamentul este administrat o dată la trei–patru săptămâni, timp de aproximativ 10 luni.

Cercetătorii speră că, în timp, vor deveni și mai buni în a identifica cine poate beneficia de acest tratament.

„Este o poveste fantastică. Rezultatele sunt foarte promițătoare, dar suntem încă la început”, spune Petrushkin.