O familie de virusuri de temut. Coronavirusurile au fost descoperite la începutul anilor 1930

Coronavirusurile sau coronavirinele, cu denumirea abreviată CoV, sunt o subfamilie de virusuri din familia coronaviridelor. Ca formă, acestea o au sferică sau ovoidală, cu diametrul de 120 până la 160 nm. Pentru comparație, un fir de păr are de la 100 până la 1000nm. Proeminențele glicoproteice sub formă de coroniță dau numele de corona. În limbajul specialiștilor, acelea se numesc peplomere. Cu ajutorul acestora virusul se prinde de celula atacată.

Coronavirusurile sunt foarte răspândite în natură, producând, la om și mamifere (porci, bovine, cai, rozătoare, lilieci, feline, câini) sau la păsări, afecțiuni ale căilor respiratorii și gastroenterite, unele foarte grave, iar altele ușoare sau chiar nedepistate clinic. La om, coronavirusurile produc peste o treime din rinofaringite și alte boli respiratorii (mai ales toamna și iarna), gastroenterite și o formă particulară a sindromului respirator acut sever (SARS). SARS, din limba engleză, înseamnă Severe Acute Respiratory Syndrome. Sunt al doilea grup viral, după rinovirusuri, responsabil de producerea rinofaringitelor, adică a răcelii comune la om. Bolile oamenilor și animalelor provocate de coronavirusuri sunt numite coronaviroze. Coronavirusurile se transmit direct pe cale respiratorie (prin picături) sau fecal/orală.

Nu există, deocamdată, un tratament antiviral specific sau preventiv (vaccin) în infecțiile umane cu coronavirus, tratamentul fiind numai simptomatic.

Coronavirusurile au fost descoperite la începutul anilor 1930, când s-a stabilit că bronșita infecțioasă aviară a puilor de găină este cauzată de un virus cunoscut acum sub numele de virusul bronșitei infecțioase aviare. Primele coronavirusuri comune și omului au fost descoperite în anii 1960 de cercetătorii de la Common Cold Unit din Salisbury, Marea Britanie, care au arătat că răcelile comune pot fi provocate nu numai de rinovirusuri, dar și de un coronavirus.

Familia acestora conține patru genuri, din care două importante pentru om și numără vreo 300 de membri. Impresionant, nu-i așa? Alfacoronavirusurile infectează liliecii, porcii, pisicile, câinii și omul (rinofaringitele sunt cauzate de coronavirusurile umane 229E și NL63).

Betacoronavirusurile  sunt asociate liliecilor, dar unele afectează și bovinele, caii, porcii, câinii, șoarecii, șobolanii, aricii și alte mamifere. Două specii provoacă rinofaringite la om (coronavirusurile umane HKU1 și OC43), iar alte două specii provoacă sindromul respiratoriu foarte sever la om: coronavirusul sindromului respirator acut sever din Orientul Mijlociu (MERS-CoV) și coronavirusul sindromului respirator acut sever din Asia (SARS-CoV). Despre MERS-Cov și SARS-Cov merită să ne amintim, pentru că deja au creat pagini de istorie.

Primul caz SARS-Cov a fost înregistrat în noiembrie 2002 în China, în provincia Guandong. În următoarele luni boala a fost raportată la peste 8.000 de persoane (inclusiv la 1.706 de cadre medicale). Dintre acestea, 774 au decedat, mortalitatea fiind de 9,6%. Epidemia s-a răspândit în 29 de țări de pe 5 continente. După această epidemie din 2002-2003 nu au mai fost raportate alte cazuri, semn că măsurile de igienă și protecție au reușit să țină sub control virusul. Nu există tratament antiviral specific și nici vaccin pentru el. Prevenirea transmiterii SARS se face prin: triajul epidemiologic, detectarea precoce și izolarea cazurilor, supravegherea și carantinarea contacților, supravegherea sanitară a frontierelor.

Despre MERS-CoV putem spune că primele cazuri de infecții au apărut în iunie 2012 în Arabia Saudită și Qatar. În mai 2015, au fost confirmate 1.180 de cazuri și au fost raportate 483 (41%) de decese. Au fost afectate în special țările din Orientul Mijlociu-Arabia Saudită, Qatar, Iordania și Emiratele Arabe Unite, dar au au fost raportate și cazuri importate în Marea Britanie, Olanda, SUA și Asia. Cea mai mare epidemie în afara Orientului Mijlociu a avut loc în Coreea de Sud în 2015, care a afectat mai multe spitale și 185 de persoane, provocând 36 (19,5%) decese.

Din 2012 și până în noiembrie 2019 au fost raportate la Organizația Mondială a Sănătății 2.494 de cazuri de infecție cu virusul MERS-CoV și 858 de decese. Nu există un tratament antiviral specific sau preventiv (vaccin) nici pentru această boală, tratamentul fiind numai simptomatic. Se recomandă spălarea mâinilor cu apă și săpun, sau cu alte dezinfectante, mai ales după tuse, strănut.

De asemenea se recomandă acoperirea nasului și gurii cu o batistă de hârtie în cazul tusei sau strănutului și apoi aruncarea batistei în coșul de gunoi pentru eliminarea în condiții de siguranță. Apoi, evitarea atingerii ochilor, nasului și gurii cu mâinile, deoarece acestea pot transmite virusul după contactul cu suprafețele contaminate, evitarea contactului cu persoanele infectate și aplicarea de măști faciale în cazul vizitării de locuri supraaglomerate.

Ni se sugerează evitarea contactului apropiat cu persoane bolnave, cum ar fi sărutul, schimbul de băuturi sau a tacâmurilor.

Curățarea și dezinfectarea frecventă a suprafețelor atinse, de exemplu a jucăriilor și clanței ușii ar putea reduce drastic pericolul de infecție. Exact ce ni se recomandă și acum.

Autor: Grigore Vîrsta