O decizie de acum 5000 de ani ne influențează viața. Motivul antic pentru care o oră are 60 de minute

O decizie luată acum peste 5.000 de ani ne influențează și astăzi fiecare secundă din viață. În octombrie 1793, Revoluția Franceză a încercat să schimbe radical modul în care oamenii măsoară timpul. Ziua nu mai trebuia să aibă 24 de ore, ci 10. Fiecare oră urma să fie împărțită în 100 de minute, iar fiecare minut în 100 de secunde.

Sistemul făcea parte dintr-un calendar revoluționar menit să „raționalizeze” timpul și să elimine influența religiei, inclusiv prin introducerea unei săptămâni de 10 zile. Ceasurile au fost modificate, primăriile au instalat cadrane noi, iar activitățile oficiale au început să fie înregistrate în acest nou format.

Dar experimentul a eșuat rapid.

„Conversia ceasurilor existente s-a dovedit extrem de dificilă”, explică Finn Burridge, specialist în știință la Royal Museums Greenwich. În plus, sistemul a izolat Franța de restul Europei, iar populația, mai ales cea rurală, a respins ideea de a avea o zi liberă doar o dată la zece zile.

Timpul zecimal a rezistat puțin peste un an.

Pentru a înțelege de ce folosim și astăzi 24 de ore, 60 de minute și 60 de secunde, trebuie să ne întoarcem însă mult mai departe în trecut – la una dintre cele mai vechi civilizații din lume.

Originea: numărul 60

Totul începe cu sumerienii, care au trăit în Mesopotamia (Irakul de astăzi) acum mai bine de 5.000 de ani. Ei au creat unul dintre primele sisteme de scriere și, odată cu el, un sistem numeric bazat pe numărul 60.

De ce 60?

O teorie simplă pornește de la modul în care numărăm cu mâinile: fiecare deget are trei articulații, iar dacă le numeri pe cele patru degete lungi ale unei mâini, omițând degetul mare, care nu are evidentă a treia articulație, ajungi la 12. Pentru a ține evidența, se presupune că se folosea cealaltă mână, cu care se marca un set de 12, cu fiecare dintre cele cinci degete, astfel (12 x5) poți ajunge ușor la 60.

Nu există însă dovezi clare că acesta este motivul real. „Nu avem foarte multe explicații certe despre originea numărului 60”, spune cercetătorul Martin Willis Monroe. Cert este însă că sistemul era extrem de eficient.

Numărul 60 se împarte ușor la 2, 3, 4, 5, 6, 10, 12, 15 sau 30 – un avantaj uriaș pentru calcule practice precum taxele, măsurarea terenurilor sau împărțirea bunurilor.

„Dacă ai nevoie de matematică pentru lucruri concrete, cum ar fi agricultura sau moștenirea, un sistem ușor de împărțit este esențial”, explică Erica Meszaros, specialistă în istoria științei.

Cum a apărut ziua de 24 de ore

Sumerienii nu măsurau timpul așa cum îl știm azi. Primele civilizații care au împărțit ziua în ore au fost egiptenii antici.

În urmă cu aproximativ 4.000 de ani, aceștia au împărțit noaptea în 12 ore, folosindu-se de poziția stelelor. Ulterior, au extins sistemul și pentru zi, ajungând la cele 24 de ore pe care le folosim și astăzi.

Nu se știe exact de ce au ales numărul 12. O ipoteză este, din nou, legată de număratul pe degete. O alta are legătură cu observațiile astronomice.

Primele instrumente de măsurare a timpului – cadranele solare și ceasurile cu apă – au apărut în Egipt în jurul anului 1500 î.Hr. Totuși, în viața de zi cu zi, oamenii nu foloseau minute sau secunde, ci intervale mai simple, precum „dimineața” sau „după-amiaza”.

De unde vin minutele și secundele

Babilonienii, care au preluat sistemul numeric al sumerienilor, au dus lucrurile mai departe.

În jurul anului 1000 î.Hr., ei au început să împartă timpul în unități tot mai mici, inițial pentru calcule astronomice. Astfel au apărut primele forme ale minutelor și secundelor.

Ziua era împărțită în unități mai mari, iar acestea erau subdivizate în 60 de părți, respectând logica sistemului sexagesimal.

Nu era un sistem folosit în viața de zi cu zi, ci mai ales pentru observații astronomice. Abia mult mai târziu, în epoca modernă, aceste subdiviziuni au devenit standard.

Unele decizii sunt prea bune ca să poată fi schimbate

Modul în care măsurăm timpul astăzi nu este întâmplător și nici modern. Este rezultatul unor decizii luate de civilizații antice, pentru nevoi practice.

Chiar dacă pare complicat sau „incomod”, sistemul bazat pe 60 s-a dovedit atât de eficient încât a supraviețuit milenii.

Iar încercările de a-l schimba, cum a fost cea din Franța revoluționară, au arătat un lucru simplu: unele decizii din trecut sunt prea bine înrădăcinate ca să fie rescrise.