„Nu te saturi niciodată. E ca și cum ai fi la un concert AC/DC”. Cum ar putea sosi sfârșitul imperiului tehnologic al lui Elon Musk

Mai întâi a venit entuziasmul. Priveliștea rachetei străbătând cerul; apoi, debarasându-se de prima parte reutilizabilă, cu o grație asemănătoare cu cea a lui Mary Poppins, a provocat suspine de uimire, precum și bubuitura sonică care a urmat.

„Nu te saturi niciodată. E ca și cum ai fi la un concert AC/DC”, a murmurat un trecător. Apoi a venit momentul în care am realizat ceea am realizat. Această navă spațială avea o încărcătură geopolitică: a transportat primul satelit de spionaj al Coreei de Sud, încercând să ajungă din urmă Coreea de Nord la câteva zile după ce statul-eremit ar fi pus pe orbită propriul program de spionaj. De asemenea, a avut și o încărcătură științifică: a dus Irlanda în era spațială, transportând primul satelit al țării, construit de studenții de la University College Dublin.

Nimănui nu i-a scăpat că trebuie să-i mulțumească lui Elon Musk pentru acest spectacol. În același timp, fiabilitatea aproape de neclintit a minunilor inginerești pe care fondatorul SpaceX, firma din spatele Falcon, le-a generat – SpaceX a lansat și recuperat rachetele de 250 de ori – contrastează puternic cu comentariile dezechilibrate și predispuse la erori care, în ultimele săptămâni, l-au făcut pe Musk să pară un cadet spațial tupeist. Printre acestea se numără: faptul că, pare-se, a aprobat un tweet antisemit pe X, platforma sa de socializare (un act pe care ulterior l-a numit „prostesc”); o călătorie de prost gust în Israel, despre care a spus că este menită să promoveze pacea, dar care a semănat mai degrabă cu un turneu de scuze; o avalanșă de du-te naibii” la adresa unor agenți de publicitate, cum ar fi Disney, în cadrul unui summit al New York Times, după ce aceștia și-au retras reclamele de pe X; și o auto-mitologizare grosolană, cum ar fi comentariul său conform căruia „a făcut mai mult pentru mediu decât orice alt om de pe Pământ”.

Unul dintre participanții la lansarea rachetei a spus Musk, cu tot geniul său, îi amintește acum de Tony Soprano, din serialul TV cu mafioți. Însă un alt tânăr britanic pasionat de fizică a explicat de ce antreprenorul se bucură încă de un cult. „Este în mod clar un om foarte tulburat. Dar a fi puternic și a transforma un trecut tulbure într-un viitor de succes este atractiv. Este un mega-lider. Trebuie să-i facă pe oameni să creadă că poate merge pe apă”.

Acest lucru indică dilema care se află în centrul fenomenului Musk. Este lăudăroșenia doar spectacolul unui pionier în afaceri? Poate un om care a sfidat convențiile ingineriei, energiei și economiei pentru a revoluționa călătoriile terestre și spațiale să scape basma curată, sfidând regulile decenței din cauza importanței misiunii sale? Sau misiunea însăși i s-a urcat la cap, creând un complex al salvatorului care ar putea în cele din urmă să-l doboare?

Răspunsul este o combinație a tuturor celor trei. Umorul provocator al lui Elon Musk, de la glumele copilărești cu flatulențe până la farse precum fumatul de marijuana în public, au contribuit la consolidarea reputației sale de nonconformist în afaceri. De multe ori, însă, el merge prea departe, stârnind furia autorităților de reglementare și îngrijorări legate de starea sa de sănătate mintală. Dar încălcarea regulilor îi încântă, de asemenea, pe fanii săi și, deși principala sa tehnică de marketing a fost să vândă produse excelente, acest comportament ajută mărcile să se facă remarcate; până anul acesta, Tesla se vindea mai degrabă din gură-n gură, decât prin publicitate. Spectacolul său are o calitate de Willy Wonka; este greu de știut unde se termină magia și unde începe nebunia, dar nu-ți poți lua ochii de la el.

Cu siguranță, acum că Tesla, care valorează 750 de miliarde de dolari, este cel mai valoros producător de automobile din lume, iar SpaceX este evaluată la 150 de miliarde de dolari, motivele pentru a continua să se comporte în mod respingător sunt și mai neclare. O anecdotă din biografia recentă a lui Walter Isaacson sugerează că acestea ar putea fi ceva compulsiv. Cândva, prietenii lui Musk i-au luat telefonul și l-au încuiat într-un seif de hotel pentru a-l împiedica să mai scrie pe Twitter peste noapte. La ora 3 dimineața, el a ordonat paznicilor hotelului să deschidă seiful. Cu toate acestea, oricât de toxice ar fi tweet-urile sale pe X, care trăiește din reclame, ele nu contează prea mult pentru clienții și investitorii Tesla și SpaceX. Cu toate că jongleriile sale de pe X au provocat scăderi periodice ale prețului acțiunilor Tesla, de-a lungul anilor, însă, acesta crescut spectaculos. Dacă SpaceX se va lista la bursă, investitorii se vor arunca cu capul înainte, chiar dacă unii se vor ține de nas în timp ce fac asta. Cu toate crizele sale de furie, compania are un avans atât de mare atât în domeniul rachetelor, cât și în cel al comunicațiilor prin satelit, mai ales datorită viziunii și impulsivității sale.

Cel mai îngrijorător este complexul salvatorului. De la Tesla și SpaceX până la inteligența artificială (IA), Musk se comportă ca și cum ar avea misiunea de a salva omenirea, împiedicând o catastrofă climatică, oferind o cale de ieșire prin intermediul călătoriilor interplanetare, împiedicând mașinile să gândească mai bine decât omul sau evitând Armaghedonul nuclear (anul trecut a împiedicat eforturile Ucrainei de a riposta împotriva Rusiei, refuzând să extindă accesul la sateliții săi Starlink către teritoriul ocupat de Rusia, pe motiv că un astfel de atac l-ar putea determina pe Vladimir Putin să riposteze cu arme nucleare). Uneori, el sună ca un zeu grec capricios care crede că deține viitorul în mâinile sale. „În sfârșit, viitorul va arăta ca viitorul”, s-a lăudat el la lansarea Cybertruck-ului Tesla, pe 30 noiembrie.

Salvarea umanității este în vogă în acest moment. Este un fetiș periculos. Luna trecută, o cartă pentru a proteja lumea de pericolele IA  aproape că a distrus OpenAI, producătorul ChatGPT. Cu un an în urmă, Sam Bankman-Fried, acum un escroc condamnat, a susținut că riscurile dezastruoase pe care și le-a asumat cu FTX au fost în slujba umanității. Un astfel de zel misionar nu este ceva nou în afaceri. Acesta l-a împins pe Henry Ford, inventatorul modelului T, să ridice standardele de viață ale muncitorilor. Dar complexul său de salvator a sfârșit prin a scuipa fiere antisemită.

Și orgoliul lui Elon Musk ar putea-o sfârși rău. În ciuda tuturor prostiilor futuriste despre Cybertruck, șoferii s-au chinuit să-i găsească mânerele ușilor. Cu toate acestea, în marea schemă a lucrurilor, realizările sale tehnice vor depăși probabil imperfecțiunile sale prea umane. Pentru că este un pionier al mașinilor electrice și al rachetelor reutilizabile, și-a câștigat un loc în istorie. Generațiile viitoare îl vor judeca, probabil, așa cum îl judecă cele de astăzi pe Ford: o mână de oameni îi vor deplânge caracterul defectuos, iar majoritatea își vor aminti de măreția creațiilor sale.