Nu mai există niciun loc sigur în Beirut, spune primarul orașului

Beirut, capitala Libanului, a fost în ultimele săptămâni ținta unei campanii intense de bombardamente israeliene, care a distrus clădiri rezidențiale și zone civile dens populate.

Atacurile israeliene s-au concentrat în mare parte pe Dahiyeh, suburbia sudică a Beirutului, unde raidurile aeriene au lovit frecvent ceea ce Israelul a susținut a fi ținte Hezbollah.

Bombardamentele de la Beirut efectuate luna trecută de armata israeliană l-au ucis pe liderul de lungă durată al Hezbollah, Hassan Nasrallah, și o mare parte din conducerea miliției.

Numeroși civili ar fi fost uciși în atacurile asupra capitalei, care au declanșat o criză umanitară și a refugiaților.

Primarul orașului, Abdallah Darwich, a acordat un interviu pentru BBC, în care afirmă că „nu există niciun loc sigur în Beirut” din cauza atacurilor Israelului.

El a spus că nu sunt vizate doar bastioanele Hezbollah, ci și alte zone.

Darwich a declarat pentru BBC News: Nu știi cine locuiește în această clădire sau în acea clădire, așa că nu știi dacă există o țintă acolo. Nu mai poți spune că Beirutul este sigur. Unde este următoarea țintă israeliană, nimeni nu știe.

Darwich a închis toate cele 139 de școli publice din oraș și le-a transformat în adăposturi. Dar toate sunt acum pline, adăpostind 51.000 de refugiați în condiții nesanitare.

Tot mai mulți oameni sunt pe străzile din jurul Beirutului.

După războiul din 2006, înainte ca Hezbollah să devină principala forță din Liban, statele din Golf au donat sume uriașe de bani pentru a ajuta la reconstrucția țării. În Beirut au fost agățate bannere care proclamau: „Mulțumesc Qatar” și „Mulțumesc Arabia Saudită”.

„Acum nu mai există nici „Mulțumesc Qatar”, nici „Mulțumesc Arabia Saudită””, spune primarul. „Acum nimeni nu promite să ne ajute la reconstrucție”.

Orașul era încă afectat de efectele combinate ale crizei financiare din 2019, ale exploziei din port și ale unui cutremur, înainte ca acest război să înceapă.

„Dați-ne pace în Beirut și putem repara totul”, spune Darwich. „Dar nu putem trăi în acest ciclu de distrugere”.