„Nu există mâncare sau apă. Mă doare stomacul de la apa de mare pe care o beau”. Copiii războiului din Gaza, orfani, răniți şi înfometați

Născută în mijlocul ororilor războiului din Gaza, o fetița în vârstă de o lună zace într-un incubator fără să fi cunoscut vreodată îmbrățișarea unui părinte, scrie BBC.

Ea a fost născută prin cezariană, după ce mama ei, Hanna, a fost strivită într-un atac aerian israelian. Hanna nu a trăit cât să îi fi dat un nume fiicei sale.

„Noi îi spunem doar fiica lui Hanna Abu Amsha”, spune asistenta Warda al-Awawda, care are grijă de micuța nou-născută la spitalul al-Aqsa din Deir al-Balah, în centrul Gaza.

În haosul cauzat de luptele în curs și în condițiile în care familii întregi sunt aproape distruse, medicii și salvatorii se luptă adesea să găsească îngrijitori pentru copiii îndurerați.

„Am pierdut contactul cu familia ei„, ne spune asistenta medicală. „Niciuna dintre rudele ei nu a apărut și nu știm ce s-a întâmplat cu tatăl ei.”

Copiii, care reprezintă aproape jumătate din populația de 2,3 milioane de locuitori din Gaza, și-au văzut viețile distruse de războiul brutal.

Deși Israelul afirmă că se străduiește să evite victimele civile, inclusiv prin emiterea de ordine de evacuare, peste 11.500 de copii sub 18 ani au fost uciși, potrivit oficialilor palestinieni din domeniul sănătății. Un număr și mai mare sunt răniţi.

Este greu de obținut cifre exacte, dar, potrivit unui raport recent al Euro-Mediterranean Human Rights Monitor, un grup non-profit, peste 24.000 de copii și-au unul sau ambii părinți.

Ibrahim Abu Mouss, în vârstă de doar 10 ani, a suferit răni grave la picior și la stomac când o rachetă i-a lovit casa. Dar lacrimile lui sunt pentru mama, bunicul și sora lui, care au murit.

„Îmi tot spuneau că sunt tratați la etaj, la spital”, spune Ibrahim, în timp ce tatăl său îl strânge de mână.

„Dar am aflat adevărul când am văzut fotografiile de pe telefonul tatălui meu. Am plâns atât de mult încât m-a durut tot corpul”.

Verii familiei Hussein obișnuiau să se joace împreună, dar acum stau lângă mormintele de nisip unde sunt îngropate unele dintre rudele lor, lângă o școală transformată în adăpost în centrul Gaza. Fiecare dintre ei și-a pierdut unul sau ambii părinți.

„Racheta a căzut în poala mamei mele și corpul ei a fost sfâșiat în bucăți. Zile întregi i-am scos părți din corp de sub dărâmăturile casei”, spune Abed Hussein, care locuia în tabăra de refugiați al-Bureij.

„Când au spus că fratele meu, unchiul meu și întreaga mea familie au fost uciși, am simțit că inima îmi sângerează cu foc.”

Cu pungi întunecate în jurul ochilor, Abed rămâne treaz noaptea, speriat de sunetele bombardamentelor israeliene și se simte singur.

„Când mama și tata erau în viață, obișnuiam să dorm, dar după ce au fost uciși, nu am mai putut dormi. Obișnuiam să dorm alături de tatăl meu”, explică el.

Abed și cei doi frați supraviețuitori sunt îngrijiți de bunica lor, dar viața de zi cu zi este foarte grea.

„Nu există mâncare sau apă”, spune el. „Mă doare stomacul de la apa de mare pe care o beau”.

Tatăl lui Kinza Hussein a fost ucis în timp ce încerca să aducă făină pentru a face pâine. Ea este bântuită de imaginea cadavrului său, adus acasă pentru înmormântare după ce a fost ucis de o rachetă.

„Nu avea ochi, iar limba îi era tăiată”, își amintește ea.

„Tot ce ne dorim este ca războiul să se termine”, spune ea. „Totul este trist”.

Aproape toți locuitorii din Gaza se bazează acum pe ajutoare. Potrivit cifrelor ONU, aproximativ 1,7 milioane de persoane au fost strămutate, multe dintre ele fiind nevoite să se mute în mod repetat în căutarea siguranței.

Dar Unicef, agenția ONU pentru copii, spune că cea mai mare îngrijorare este pentru cei aproximativ 19.000 de copii care au rămas orfani.

„Mulți dintre acești copii au fost găsiți sub dărâmături sau și-au pierdut părinții”, spune Jonathan Crick, șeful departamentului de comunicare al Unicef Palestina, din Rafah, în sudul Gaza. Alții au fost găsiți la punctele de control israeliene, în spitale și pe străzi.

„Cei mai mici, de foarte multe ori, nu-și pot spune numele și chiar și cei mai mari sunt de obicei în stare de șoc, așa că poate fi extrem de dificil să îi identificăm și eventual să îi regrupăm cu familia lor extinsă.”

Chiar și atunci când rudele pot fi găsite, acestea nu au condiţii pentru a ajuta la îngrijirea copiilor îndurerați.

„Să ținem cont de faptul că, de multe ori, acestea se află și ele într-o situație foarte grea”, spune dl Crick.

„Este posibil ca ei să aibă proprii copii de care să aibă grijă și poate fi dificil, dacă nu imposibil, pentru ei să aibă grijă de acești copii.”

De când a început războiul, o organizație locală non-profit, SOS Satele Copiilor, care colaborează cu Unicef, spune că a preluat 55 de astfel de copii, toți cu vârste sub 10 ani. Aceasta a angajat personal specializat suplimentar în Rafah pentru a oferi ajutor psihologic.

Un membru senior al personalului SOS a povestit despre o fetiţă de patru ani care a fost lăsată la un punct de control. A fost adusă cu mutism selectiv, o tulburare de anxietate care a făcut-o incapabilă să vorbească despre ceea ce i s-a întâmplat ei și familiei sale, dar acum face progrese după ce a fost primită cu cadouri și se joacă cu ceilalți copii cu care locuiește.

Unicef consideră că aproape toți copiii din Gaza au acum nevoie de sprijin pentru sănătate mintală.

Cu viețile distruse, chiar și atunci când va înceta focul, mulți dintre ei vor rămâne cu pierderi teribile pe care se vor strădui să le depășească.