Noua lege schimbă radical viața victimelor violenței domestice. Psihologul Radu Leca explică

Noua lege privind protecția victimelor violenței domestice schimbă radical modul în care statul intervine în viața familiilor afectate, prin pedepse mai aspre pentru agresori și măsuri mai ferme pentru siguranța victimelor, explică psihologul Radu Leca.

Specialistul spune că, dincolo de sancțiuni, impactul este și unul psihologic profund: violența nu mai este tratată ca o problemă privată, ci ca o faptă cu consecințe sociale și emoționale majore, iar acest lucru poate ajuta victimele să iasă din cercul abuzului și să își recapete sentimentul de siguranță.

Ce schimbă noua lege pentru protecția victimelor violenței domestice și de ce contează în viața de familie?

Noua lege întărește răspunsul statului față de violența domestică, prin pedepse mai aspre pentru agresori și prin măsuri mai ferme de protecție pentru victime, inclusiv intervenții rapide și restricții mai clare privind apropierea și contactul. În psihologia familiei, mesajul social transmis are efect direct asupra normelor relaționale, violența nu mai este tratată ca „problemă privată”, ci ca faptă cu impact public, medical și psihologic. Pentru victimă, crește validarea și scade izolarea, iar pentru agresor crește responsabilizarea. În terapie de familie, cadrul legal devine un aliat al siguranței, deoarece granițele se susțin nu doar prin discuții, ci și prin consecințe.

Cum influențează înăsprirea pedepselor dinamica dintre victimă și agresor?

Când sancțiunile cresc, se modifică raportul de putere, iar controlul prin frică își pierde din eficiență. Agresorul poate reacționa prin minimizare, negare sau încercări de recâștigare a controlului prin manipulare emoțională, iar victima trăiește adesea un amestec de ușurare, vinovăție, teamă și confuzie, mai ales dacă relația include perioade de „liniște” sau împăcare. Psihoterapia de familie lucrează cu ciclul violenței, cu ambivalența și cu atașamentul traumatic, clarificând că responsabilitatea rămâne la agresor, iar siguranța are prioritate față de ideea de unitate a familiei. Legea sprijină ieșirea din ciclul agresiunilor repetate prin măsuri concrete care reduc contactul și oportunitatea de intimidare.

Ce înseamnă pentru copii faptul că statul intervine mai ferm?

Copiii expuși violenței domestice resimt efecte similare unui stres traumatic, hipervigilență, probleme de somn, iritabilitate, dificultăți școlare, regres emoțional sau comportamente de protecție a părintelui-victimă. O lege mai strictă transmite că familia sănătoasă nu se construiește prin frică, iar această normalizare a siguranței ajută la repararea unei credințe distorsionate, „așa se întâmplă în toate casele”. În intervențiile de familie, accentul se mută pe stabilitate, rutină, explicații adaptate vârstei și pe prevenirea parentificării, când copilul ajunge „adultul casei”. Crește importanța colaborării cu școala și cu serviciile sociale, deoarece copilul are nevoie de protecție și de un mediu previzibil pentru reglare emoțională.

Cum se schimbă rolul psihoterapiei de familie într-un context legal mai dur?

Psihoterapia de familie își definește mai clar limitele, nu se tratează violența ca „neînțelegere de cuplu”, ci ca încălcare gravă a siguranței. Intervenția se organizează etapizat, stabilirea securității, evaluarea riscului, sprijin pentru victimă, apoi muncă terapeutică țintită pentru agresor, orientată spre asumare, gestionarea furiei, restructurare cognitivă și empatie, fără a transfera responsabilitatea către partener. În multe cazuri, terapia de cuplu se evită până când dispare pericolul, deoarece cadrul comun poate deveni spațiu de presiune și coerciție. Legea susține această etică a siguranței, iar colaborarea cu autoritățile devine parte din intervenția responsabilă.

Ce rezultate apar, realist, după adoptarea unei legi mai stricte?

Beneficiile includ reducerea sentimentului de impunitate, creșterea raportărilor și acces mai rapid la protecție, iar pe termen lung se consolidează normele sociale anti-violență. Dificultățile includ frica de repercusiuni, dependența economică, rușinea și presiunea familială, factori care mențin tăcerea și întârzie solicitarea de ajutor. În psihologie, schimbarea reală se vede când măsurile legale se combină cu servicii, adăpost, consiliere, suport financiar, intervenție pentru copii și programe specializate pentru agresori. Legea trasează linia roșie, psihoterapia ajută la reconstrucția vieții de după traumă, la refacerea stimei de sine, la stabilirea granițelor și la crearea unui model relațional sigur pentru generația următoare.