Nicolae Steinhardt și Jurnalul Fericirii. „Monahul de la Rohia” s-a născut la 29 iulie

În anul 1912, pe 29 iulie, se năștea Nicolae Steinhardt, în comuna Pantelimon, lângă București, într-o familie de evrei. Scriitor și ulterior monah, a fost coleg și prieten cu Noica, Eliade, Alexandru Paleologu, Vladimir Streinu și Eugen Lovinescu.

În 1958 a fost arestat pentru ceea ce comuniștii numeau „uneltire contra ordinii sociale”. În închisoare se botează creștin și, după ce iese, merge la Mănăstirea Rohia unde se călugărește, desăvârșindu-și botezul.

Cea mai cunoscută scriere a lui e „Jurnalul fericirii„.

În această carte sunt ziceri care dovedesc cunoașterea profundă a naturii umane pe care o avea scriitorul și monahul Steinhard:

„Nicăieri și niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proști. Ne cheamă să fim buni, blânzi, cinstiți, smeriți cu inima, dar nu tâmpiți.”

„Dacă nu putem fi buni, să încercam să fim măcar politicoși.”

„Patima invidiei este incomparabil mai activă decât egoismul, maladie benignă. Ura fata de ceilalți poate fi mai puternică decât iubirea de sine.”

„Exigenții stau cu ochii ațintiți asupra drepților și oamenilor de ispravă, pândindu-le necruțatori cea mai mică abatere. Canaliilor sunt gata să le treacă orice cu vederea, să le găsească neîncetat scuze.”

„La diavolul-contabil nu încape nici ștersătura cea mai mică, Hristos dintr-odată, șterge un întreg registru de păcate.”

Cu toate astea, bolnav de angină pectorală, la 77 de ani, plecat de la Rohia să se trateze la București, îi spunea starețului mănăstirii, care îl însoțea, „Tare mă supară niște gânduri, că nu m-a iertat Dumnezeu de păcatele tinereții mele”.

Tocmai el, care credea în iertare. Cam complicată ființa umană!