Nicolae Ceaușescu și ultima vizită în Iran, în 1989. Imagini exclusive din Arhiva TVR

Imagini în exclusivitate din arhiva TVR cu ultima vizită a lui Nicolae Ceaușescu în Iran. Era în 1989, cu puțin timp înainte de Revoluție. Moderatorul emisiunii Prim Plan de la TVR Info, Ștefan Onică, și invitații săi, Silviu Sergiu, jurnalist independentnews.ro, Emilian Isăilă, spotmedia.ro și Cristian Pîrvulescu, profesor SNSPA, au făcut o paralelă între contextul istoric de atunci și cel de acum.

În ultima sa vizită în Iran, Nicolae Ceaușescu s-a întâlnit cu Ali Khamenei dar și cu alți oficiali iranieni.

Dictatorul român a avut legături foarte strânse cu Iranul, unde a fost de mai multe ori în vizită. A avut relații bune și cu șahul Pahlavi, dar și cu regimul care i-a urmat, după ce l-au îndepărtat de la putere.

Cristian Pîrvulescu, profesor SNSPA: Trebuie să vă spun că relațiile Nicolae Ceaușescu au fost bune și cu Șahul. Deci nu doar cu Republica Islamică, au avut relații excelente și cu Șahul, după care România a avut relații bune și cu Iranul, și cu Irakul, dar, spre deosebire de alții, a întărit relațiile cu regimul de la Teheran pentru că a văzut o serie întreagă de consecințe economice și de beneficii economice. Eram în plină perioadă de izolare economică și politică. Iranul este într-o perioadă de izolare economică și politică. Vreau să facem o comparație între căderea regimului, numai că Ceaușescu era total izolat, era părăsit de elită, a fost abandonat. Aduceți-vă aminte că doar câteva zile mai târziu fugea cu un elicopter care a trebuit să aterizeze în mijlocul câmpului. Când se va întâmpla așa ceva în Iran, atunci va cădea și regimul. Până atunci însă, regimul este foarte consolidat, pentru că există milioane de oameni care depind de acest regim. Acești gardieni ai revoluției controlează întreaga societate, nu doar armata, controlează economia, controlează cultura. Practic, există un sistem de patronaj în care ei controlează foarte bine modul în care se organizează societatea. Când acel sistem se va prăbuși și nu este suficientă acțiunea militară americană, atunci și regimul se va prăbuși. Pentru că încrederea în capacitatea regimului de a asigura protecție nu va mai exista.