La aruncat tactica a fost -orice ar fi, să reușesc- pentru că mi s-a pus un cârcel la mâna stângă și o durere foarte mare de cot, dar am zis ca ori la bal, ori la spital.
Mă simt extraordinar de bine, cred că trebuie să mulțumesc în primul rând bunului Dumnezeu, mie și familiei mele care mi-a dat viață și nu în cele din urmă, antrenorului meu și întregului staff care a avut grijă de mine, a spus Mihaela Cambei.
Le mulțumesc (n.r. susținătorilor) pentru toată susținerea, m-a ajutat extraordinar de mult ca toată lumea să mă susțină aici, mi-a dat putere mai mare, a spus sportiva.
”Este concursul vieții mele pentru care m-am antrenat doi ani de zile. La final am simțit că îmi rămâne mâna pe podium, pentru că am avut un cârcel foarte mare la mână, la gât și deget, cotul mă durea foarte tare, dar am zis că ori la bal, ori la spital. Eu nu am stat să fac calculele, am vrut să îmi fac încercările. Nu știu ce s-a întâmplat, care cum a ridicat. Dacă rata chinezoaica, ne cânta imnul în această seară, dar eu sunt mândră de ce am reușit să aduc, pentru că este prima medalie olimpică din istorie la haltere feminin.
Această medalie înseamnă absolut totul pentru mine, toată cariera mea de 11 ani. M-am luptat mult pentru ea și cred că ăsta este visul oricărui sportiv. Eu sunt foarte mândră de ceea ce am obținut.
Nu știu dacă a fost neapărat o tactică asta, este un maximal pentru mine la aruncat, nu am mai aruncat niciodată atât într-un concurs. Mi-a fost un pic teamă, dar am încercat să trag cu disperare. Atmosfera a fost foarte mișto și cred că asta m-a ajutat foarte mult, pentru că agitația în general pe mine mă ajută să fiu și mai puternică decât sunt, adrenalina mă ajută să fiu mai puternică.
Toți românii care m-au susținut în această seară și au strigat pentru mine m-au ajutat foarte mult.
Această medalie o dedic antrenorul lui meu, Valeriu Calancea, care m-a suportat în tot acest timp, părinților mei, lui Dumnezeu, care a fost alături de mine și m-a scos sănătoasă din această competiție și întregului staff care a fost alături de mine.
Am sărutat greutățile la final pentru că au fost prietenoase cu mine și ele m-au ajutat. Acest moment este fix așa cum mi l-am imaginat și medalia are fix aceeași culoare.”, a punctat Mihaela.
Urmărește-ne pe Google News
