Mărturiile copiilor care au stat 17 zile într-o peşteră din Thailanda. „Încercam să nu mă gândesc la mâncare. Altfel, mi-era şi mai foame”

Acum au povestit că primele două zile au fost mai ușoare; apoi însă, hrăniți doar cu picăturile de apă de pe pereții grotei, au început să se simtă slăbiți.

„Încercam să nu mă gândesc la mâncare. Altfel, mi-era şi mai foame” spune cel mai mic din grupul băieților din peșteră.

Cu mâinile goale au săpat în stâncă, sperând să găsească o ieșire.

Au reușit să avanseze câțiva metri. În zadar însă. Nemancați și din ce în ce mai slăbiți, copiii și au păstrat forța mentală.

Magic, ireal – așa descriu copiii momentul în care, după 10 zile de captivitate, au fost găsiți de scafandrii britanici. Au început să audă voci, dar nu le venea să creadă.

Antrenorul lor, fost călugăr, a cerut iertare părinților, pentru că s-a aventurat cu ei în peșteră.

Și spune că, după această experiență, din care au învățat să prețuiască viața, întreg grupul va merge la o mănăstire, unde băieții vor sta o perioadă alături de călugării budiști, în memoria scafandrului tailandez înghițit de apele din peșteră în timp ce le ducea lor provizii. De la întâlnirea cu ziariștii nu puteau lipsi câteva pase de fotbal; unii dinre mistreții sălbatici – cum se numește clubul lor – au mărturisit că speră ca într-o zi să ajungă să joace la Cupa Mondială.