„Mariupol este bolnav”. Locuitorii infirmă relatările Rusiei despre orașul ocupat

„Ce arată la rușii la televizor sunt povești pentru proști. Majoritatea orașului Mariupol încă stă în ruine”, spune John, un ucrainean care locuiește în Mariupolul ocupat de ruși. BBC nu i-a folosit numele real, deoarece bărbatul se teme de represalii din partea autorităților ruse.

„Repară fațadele clădirilor de pe străzile principale, unde aduc camere pentru filmări. Dar la colț de stradă, e moloz și pustietate. Mulți oameni încă locuiesc în apartamente semi-distruse, cu pereți abia menținuți în picioare”, spune el.

Au trecut puțin peste trei ani de când Mariupolul a fost cucerit de forțele rusești, după un asediu brutal și bombardamente puternice — un moment crucial în primele luni ale invaziei Rusiei în Ucraina. Mii de oameni au fost uciși, iar ONU estima că 90% dintre clădirile rezidențiale au fost avariate sau distruse.

În ultimele luni, videoclipuri și reel‑uri ale unor influenceri pro‑ruși au prezentat o imagine a unui oraș lustruit, unde structurile avariate ar fi reparate și viața ar fi revenit la normal. BBC a vorbit însă cu mai multe persoane — unii încă locuind în Mariupol, alții evacuați după ce au trăit sub ocupație — pentru a contura o imagine reală a vieții din oraș.

„Circulă foarte multe minciuni”, spune Olha Onyshko, în vârstă de 66 de ani, care a fugit din Mariupol la sfârșitul anului trecut și care locuiește acum în Ternopil, Ucraina.

„Aveam un oraș frumos, dar acum e bolnav. N-aș spune că au reparat multe. Există o piață centrală — doar clădirile de acolo au fost reconstruite. Și mai sunt spații goale unde erau clădiri. Au curățat molozul, dar nici măcar nu au separat corpurile neînsuflețite — le-au urcat pur și simplu în camioane cu resturi și le-au dus din oraș”, adaugă ea.

Mariupol se confruntă și cu probleme grave de aprovizionare cu apă.

„Apa curge o zi sau două, apoi timp de trei zile nu vine. Păstrăm găleți și bidoane de apă acasă. Culoarea apei e atât de galbenă, că nici după fierbere nu îndrăznești s-o bei”, spune James, un alt locuitor al orașului — și el cu numele schimbat.

Unii spun chiar că apa arată ca „cola”.

Serhii Orlov, despre care se spune că este viceprimarul exilat al Mariupolului, afirmă că Siverskyi Donets–Donbas, canalul care furniza apă orașului, a fost avariat în timpul luptelor. „A rămas doar un rezervor care alimenta cu apă Mariupolul. Pentru populația actuală, ar fi fost de ajuns aproximativ un an și jumătate. Deoarece ocupația a durat mai mult, înseamnă că nu există apă potabilă deloc. Apa folosită de oameni nici măcar nu corespunde standardului minim de apă potabilă”, spune Serhii.

Locuitorii mai spun că sunt întreruperi frecvente de curent, alimentele sunt scumpe, iar medicamentele lipsesc.

„Medicamentele de bază nu se găsesc. Diabeticii se chinuie să obțină insulină la timp, și este incredibil de scumpă”, afirmă James.

BBC a contactat administrația rusă a Mariupolului pentru comentarii privind penuriile și despre o eventuală sursă alternativă de apă, însă nu a primit răspuns până acum.

În ciuda greutăților, locuitorii spun că cea mai dificilă parte a vieții în oraș este ceea ce li se predă copiilor la școală.

Andrii Kozhushyna a studiat un an la o universitate din Mariupol după ocupație. Acum a reușit să fugă în Dnipro.

„Copiilor li se predau informații false și propagandă. De exemplu, manualele de școală afirmă că regiunile Donețk, Luhansk, Harkov, Zaporojie, Herson, Odesa, Crimeea și chiar Dnipropetrovsk fac deja parte din Rusia”, spune Andrii.

El povestește și despre lecții speciale denumite „Conversații despre lucruri importante”, în care elevilor li se spune cum Rusia ar fi eliberat populația vorbitoare de rusă din aceste regiuni de naziști în 2022.

„Profesorii care refuză aceste lecții sunt intimidați sau concediați. E ca o reprogramare a minților copiilor noștri”, spune John, un locuitor al Mariupolului.

În timpul sărbătorilor de Ziua Victoriei din mai, imagini din piața centrală a Mariupolului i-au arătat pe copii și adulți costumați în uniformă militară, participând la parade și spectacole — tradiții din epoca sovietică, pe care Ucraina le respinsese tot mai tare, dar care acum sunt impuse în teritoriile ocupate. Mariupol a fost inundat în culorile drapelului rus — roșu, albastru și alb.

Dar unii ucraineni duc o rezistență secretă împotriva Rusiei și, în miez de noapte, vopsesc pereți cu albastru și galben și lipesc manifeste cu mesaje precum „Eliberați Mariupolul” și „Mariupol este Ucraina”.

James și John fac parte din grupuri de rezistență, la fel și Andrii când trăia în oraș.

„Mesajele sunt menite să le dea moral oamenilor, să știe că rezistența trăiește”, spune James.

Obiectivul lor principal este să culeagă informații pentru armata ucraineană.

„Documentez mișcările militare rusești. Analizez unde transportă arme, câți soldați intră și ies din oraș, și ce echipamente sunt reparate în zonele noastre industriale. Fac poze în secret și le păstrez până le transmit serviciilor ucrainene prin canale securizate”, povestește James.

Ocazional, grupurile de rezistență încearcă și acte de sabotaj. De cel puțin două ori, calea ferată către Mariupol a fost perturbată pentru că cutia de semnalizare a fost incendiată de activiști.

E o activitate cu risc major. Andrii spune că a fost nevoit să plece când a realizat că a fost expus.

„Poate un vecin m-a trădat. Dar odată, când eram la magazin să cumpăr pâine, am văzut un soldat care arăta o poză cu mine casierei, întrebând dacă știau cine sunt”, a spus el.

A plecat imediat, trecând prin punctele de control ale Mariupolului, apoi prin numeroase orașe din Rusia și Belarus, înainte de a intra în Ucraina prin nord.

Pentru cei rămași în oraș, fiecare zi e o provocare.

„În fiecare zi îți ștergi mesajele pentru că telefonul poate fi verificat la punctele de control. Te temi să‑ți suni prietenii din Ucraina, de frică că telefonul e interceptat”, spune James.

„O persoană dintr-o casă vecină a fost arestată pe stradă, fiindcă cineva a raportat că ar transmite informații armatei ucrainene. Viața e ca un film — tensiune constantă, teamă, neîncredere”, adaugă el.

Pe măsură ce continuă discuțiile între Ucraina și Rusia, au apărut propuneri, din interiorul și din afara Ucrainei, de a ceda teritoriu în schimbul unui acord de pace.

„Să cedăm teritoriu pentru un „acord cu Rusia” ar fi o trădare. Zeci de oameni își riscă viețile în fiecare zi ca să transmită informații Ucrainei, nu pentru ca vreun diplomat într-un costum să semneze un document care «ne predă»”, spune John.

„Nu vrem «pace cu orice preț». Vrem eliberare.”