„Mamă, sunt obosită, vreau să mor”. Atacurile Israelului din Gaza au traumatizat o generație de copii palestinieni

Imitând mișcarea de pieptănare a părului cu o perie, Sama Tubail privește în oglindă și începe să plângă. „Sunt atât de tristă că nu mai am niciun fir de păr pe care să-l pieptăn”, i-a spus Sama jurnaliștilor de la CNN, ținându-și capul în mâini. „Țin oglinda pentru că vreau să-mi perii părul: îmi doresc atât de mult să-mi perii părul din nou”.

Pentru fetița de opt ani, acest gest îi amintește de viața de dinainte de 7 octombrie 2023 – când avea părul lung și se juca afară cu prietenii ei în Jabalya, în nordul Gazei. Dar de atunci, Sama și familia ei s-au numărat printre cei aproximativ 1,9 milioane de palestinieni forțați să-și părăsească locuințele, fugind mai întâi spre sudul enclavei, în regiunea Rafah, la ordinul armatei israeliene. Pe măsură ce violențele au escaladat, Sama s-a mutat într-o tabără de refugiați din Khan Younis, în centrul Gazei.

Israelul a lansat un război în Gaza după ce, pe 7 octombrie 2023, militanți conduși de Hamas au atacat sudul Israelului, ucigând 1.200 de persoane – majoritatea civili, conform autorităților israeliene – și luând peste 250 de ostatici. Ofensiva militară israeliană, oprită timp de aproape două luni sub un acord fragil de încetare a focului, a ucis peste 48.000 de palestinieni, majoritatea femei și copii, potrivit Ministerului Sănătății din Gaza.

UNICEF, agenția pentru copii a Națiunilor Unite, estima într-un raport din iunie anul trecut că aproape toți cei 1,2 milioane de copii din Gaza au nevoie de sprijin psihologic, mai ales cei expuși în mod repetat la evenimente traumatizante.

La o săptămână după anunțarea încetării focului dintre Israel și Hamas, șeful umanitar al ONU, Tom Fletcher, a declarat în fața Consiliului de Securitate al ONU că „o întreagă generație a fost traumatizată.”

„Copiii au fost uciși, înfometați și au murit de frig”, a spus Fletcher, adăugând că „unii au murit înainte de a se naște – pierind împreună cu mamele lor în timpul nașterii”.

Marți dimineață, Israelul a lansat un nou val de atacuri aeriene, ucigând sute de palestinieni, potrivit oficialilor din domeniul sănătății din Gaza. Un medic a declarat pentru CNN că scenele dintr-un spital din Gaza City sunt „de nedescris” și că majoritatea pacienților pe care i-a tratat erau copii.

Interviurile CNN cu familiile și experții citați în acest articol au fost realizate înainte de reluarea violențelor.

„De ce nu îmi crește părul?”

Anul trecut, medicii au ajuns la concluzia că pierderea părului suferită de Sama a fost cauzată de un „șoc nervos”, mai ales după ce casa vecinilor ei din Rafah a fost lovită de un atac aerian israelian în august. De asemenea, au spus că pierderea sa bruscă a stilului de viață de dinainte de 7 octombrie ar fi putut contribui la declanșarea alopeciei – o afecțiune care duce la căderea părului.

Un raport de la sfârșitul anului trecut, realizat de War Child Alliance și Community Training Centre for Crisis Management din Gaza, evidențiază impactul psihologic sever al atacurilor Israelului asupra copiilor din Gaza. Pe baza unui sondaj realizat în rândul a peste 500 de îngrijitori ai copiilor vulnerabili, raportul a constatat că 96% dintre acești copii se simțeau în pericol iminent de moarte și aproape jumătate – 49% – își exprimaseră dorința de a muri din cauza atacurilor israeliene.

Durerea mentală a Samei s-a intensificat după ce alți copii au început să o batjocorească pentru că nu avea păr, determinând-o să se izoleze în casă. Când iese afară, își acoperă scalpul cu o bandană roz.

„Mamă, sunt obosită – vreau să mor. De ce nu îmi crește părul?”, i-a spus ea mamei sale, Om-Mohammed, atunci când CNN a vizitat familia în septembrie 2024, întrebând dacă va rămâne cheală pentru totdeauna.

„Vreau să mor și să îmi crească părul în Paradis, dacă Dumnezeu vrea”, spune fetița.

Sănătatea mintală în Gaza

Asigurarea serviciilor de sănătate mintală în Gaza a fost mereu o provocare. Dar Dr. Yasser Abu Jamei, director al Gaza Community Mental Health Programme (GCMHP), a explicat că, pe parcursul celor 15 luni de ofensivă israeliană, chiar și personalul său a fost traumatizat, ceea ce le-a îngreunat munca de a trata pacienții.

„Cei mai mulți dintre angajații mei lucrează din locuri în care au fost strămutați, iar mai puțin de 10 dintre ei mai sunt în casele lor”, a spus Abu Jamei într-un interviu acordat CNN înainte de acordul de încetare a focului din ianuarie.

Una dintre tehnicile folosite de GCMHP este terapia prin desen, care le permite copiilor să își exprime emoțiile prin comunicare non-verbală. Abu Jamei și-a amintit cum un copil i-a spus unui psiholog: „Prietenii mei sunt în Rai, dar unul dintre ei a fost găsit fără cap. Cum poate merge în Rai fără cap?”

„Un avion fără pilot a venit și i-a ucis”

Anas Abu Eish, de șapte ani, și sora sa Doa, de opt ani, locuiesc cu bunica lor, Om-Alabed, într-o tabără de refugiați din Al-Mawasi, Khan Younis. Cei doi copii și-au pierdut părinții într-un atac aerian israelian.

„Mă jucam cu mingea, am coborât scările și i-am găsit pe mama și pe tata aruncați pe stradă, un avion fără pilot a venit și a explodat peste ei”, a povestit Anas pentru CNN, în noiembrie 2024.

Om-Alabed a spus că pierderea părinților i-a afectat profund, iar Anas devine agresiv când vede alți copii îmbrățișați de mamele lor.

„Toate clădirile sunt prăbușite una peste alta”

În aceeași tabără, Manal Jouda, în vârstă de șase ani, își amintește cu calm noaptea în care casa ei a fost distrusă, iar părinții ei au murit sub dărâmături.

„Aveam nisip în gură, țipam, săpau cu o lopată, vecinul nostru striga «Asta e Manal, asta e Manal»”, a povestit ea.

În ciuda unui acord de încetare a focului, instabilitatea persistă, iar pentru copii ca Sama, speranța unei vieți normale pare tot mai îndepărtată.