LUMEA AZI Copiii din zonele de război muncesc cot la cot cu adulții, pentru un blid de orez

Nu are mai mult de 6 ani, dar cară pe umerii fragili o povară care cântărește, poate, la fel de mult cât el. Ochii spun totul. Suntem în sud-estul Republicii Democrate Congo, în provincia Tanganyika, o regiune frământată de un conflict interetnic surd. Sute de mii de oameni au fost nevoiți să-și părăsească locuințele. Jumătate dintre ei sunt copii. Foametea, sărăcia lucie, bolile – cu asta se confruntă copiii de pe malul Lacului Tanganyika.

FRANCOISE PHILIPPE, refugiată: „Toți mergeam la școală. Acum muncim ca să câștigăm bani pentru mâncare”.

Organizațiile umanitare trimit periodic ajutoare, dar proviziile sunt insuficiente. Copiii pe care îi vedeți se trezesc la 4 și jumătate dimineață. Toți muncesc pentru a-și susține familiile.

FRANCOISE PHILIPPE, refugiată: „Mă numesc Francoise. Am 14 ani. Car nisip. E foarte greu și distanțele sunt mari. Muncesc de la 4.30 dimineață până la ora 8. Apoi revin la ora 16 și termin la 19”.

Nisipul e cel mai ieftin material de construcție. Copiii câștigă 30 de cenți pentru 25 de kilograme cărate.

Părinții nu au de ales aici. Într-un loc ca acesta nu contează vârsta. Toată lumea muncește până la epuizare, pentru supraviețuire.

ASANI PHILIPPE, refugiat: „Părinții noștri nu ne-au pus niciodată la asemenea munci. Stăteam și tata ne aducea mâncare. Acum, însă, ca refugiați, suferim enorm”.

În Republica Democrată Congo, în zona centrală, a izbucnit din nou epidemia de ebola, așa că, deocamdată, organizațiile umanitare își concentrează atenția pe acea regiune. Yemen, Congo, Siria sau Sudan sunt doar câteva țări în care copiii suferă de malnutriție severă sau sunt nevoiți să muncească.