La mulţi ani celor care nu salvează doar animale! Povestea medicilor veterinari care luptă zilnic pentru vieți fără glas

Ziua Națională a Medicului Veterinar este sărbătorită, în țara noastră, în data de 15 mai, dată care a marcat de-a lungul timpului evenimente importante pentru această profesie, începând de la înființare.

Pe 15 mai, România marchează Ziua Medicului Veterinar, o profesie despre care se vorbește prea puțin, deși în fiecare zi înseamnă salvare, răbdare și uneori sacrificiu. Dincolo de consultații și operații, mulți veterinari ajung să fie ultimul sprijin pentru animale abandonate, rănite sau uitate de lume.

„Pacienții mei nu pot spune unde îi doare”

Medicii veterinari spun adesea că cea mai grea parte a meseriei este lipsa cuvintelor. Animalele nu pot explica durerea, iar fiecare gest, privire sau reacție trebuie înțelese din instinct și experiență.

„Fiecare animal are o poveste”, spune medicul veterinar Elena Bonea, într-un interviu recent, explicând că proprietarii trăiesc emoții intense atunci când animalele lor se îmbolnăvesc.

Pentru mulți veterinari, profesia nu înseamnă doar medicină, ci și empatie, răbdare și o luptă continuă cu abandonul și lipsa de responsabilitate.

Veterinarii care salvează animale pe banii lor

În Focșani, medicul veterinar Florin Vulpoiu a devenit cunoscut pentru faptul că îngrijește voluntar animale sălbatice rănite. De-a lungul anilor, a salvat căprioare lovite, păsări împușcate sau lebede aflate în stare gravă.

Chiar și după terminarea finanțărilor europene pentru centrul său de îngrijire, veterinarul a continuat să cumpere tratamente din propriul buzunar. „Nu fac rabat de la medicație”, spunea acesta.

Când salvarea vine în ultimul moment

De multe ori, medicii veterinari sunt parte din adevărate intervenții de salvare. Un astfel de caz a fost cel al unui catar abandonat lângă o cale ferată, cu picioarele grav rănite. Animalul a fost recuperat și operat, iar medicii i-au aplicat potcoave ortopedice pentru recuperare.

În alte situații, veterinarii au îngrijit animale sălbatice salvate din incendii sau accidente montane, precum iepurașul scos din flăcări de pompierii din Gorj sau capra neagră transportată în spate de salvamontiști până la un cabinet veterinar.

O profesie despre care se vorbește prea puțin

În România, medicii veterinari lucrează adesea în condiții dificile, mai ales în zonele rurale sau în cazurile sociale, unde multe animale ajung la cabinet prea târziu.

De Ziua Medicului Veterinar, poveștile lor amintesc că această profesie nu înseamnă doar tratamente și operații, ci și oameni care aleg, zi de zi, să aibă grijă de vieți care nu se pot apăra singure.

De ce 15 mai

Printr-un decret semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, la 15 mai 1861 a început să funcţioneze Şcoala de Medicină Veterinară, în cadrul Şcolii de Medicină şi Farmacie, înfiinţată şi condusă de Carol Davila.

Zece ani mai târziu, respectiv la 15 mai 1871, 14 medici veterinari au semnat o “Declaraţiune”, care a stat la baza înfiinţării Societăţii de Medicină Veterinară, recunoscută ca persoană juridică la 4 august 1919, prin Decretul Lege nr. 3298 al Regelui Ferdinand I.

La 29 iunie 1914, la un an de la cel de-al III-lea Congres Naţional de Medicină Veterinară, a avut loc Şedinţa de constituire a Asociaţiei Generale a Medicilor Veterinari din România, potrivit site-ului www.agmv.ro, acesteia revenindu-i problemele profesionale, de ajutorare şi de deontologie, care avea să funcţioneze în paralel cu Societatea de Medicină Veterinară, ce urma să se ocupe de problemele ştiinţifice.

În 1949, însă, atât activitatea asociaţiei cât şi cea a societăţii au fost suspendate.

La 15 mai 1971, s-a reluat activitatea Societăţii de Medicină Veterinară, iar la 17 ianuarie 1990, societatea şi-a schimbat denumirea în Asociaţia Medicilor Veterinari din România (AMVR).

La cel de-al VII-lea Congres Naţional de Medicină Veterinară, Consiliul Naţional al AMVR, întrunit la 24 octombrie 1997, a stabilit revenirea Asociaţiei la denumirea de la început – Asociaţia Generală a Medicilor Veterinari din România (AGMVR).

Şcoala de Medicină Veterinară, înfiinţată în anul 1861, a obţinut, în 1883, statutul de Şcoală Superioară de Medicină Veterinară, potrivit site-ului oficial al Facultăţii de Medicină veterinară, http://fmvb.ro, în acelaşi an trecând de la Ministerul Instrucţiunii în subordinea Ministerului Agriculturii. Profesorul Alexandru Locusteanu, care se afla la conducerea instituţiei, a început demersurile pentru construirea unor clădiri proprii, achiziţionându-se, în cele din urmă, 3 hectare de teren, între Splaiul Independenţei şi Strada Izvor.

În anul 1921, Şcoala Superioară de Medicină Veterinară a fost transformată în Facultate, fiind, la acea vreme, singura facultate de medicină veterinară din Balcani. Până în anul 1948, Facultatea a fost integrată în Universitatea Bucureşti, iar din 1948 aparţine Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti.

Profesiunea de medic veterinar este o profesie liberală şi independentă, cu organizare autonomă reglementată.

În anul 1998, s-a înfiinţat Colegiul Medicilor Veterinari, care funcţionează ca formă de organizare autonomă, non-guvernamentală, apolitică şi non-profit, se arată pe site-ul cmvro.ro.