La nouă ani de la tragedia din clubul Colectiv, cele trei centre de mari arşi promise de autorităţi nu sunt gata
Nouă ani au trecut de la tragedia din clubul Colectiv. 65 de oameni au murit și peste 150 au fost răniți, în urma incendiului care a marcat intreaga societate. In spitale, situaţia nu e cu mult mai bună. Cele trei centre de mari arşi promise de autorităţi nu sunt gata nici acum. Primul va fi deschis peste un an, în cel mai optimist scenariu. Atenţie, urmează imagini şi informaţii cu puternic impact emoţional!
Ţipetele de pe 30 octombrie ar fi trebuit sa fie o lecţie în sine pentru România, spun azi rudele celor morți în Colectiv.
Radu Popa, tatăl lui Andrei Popa: Nu s-a schimbat nimic, e aceaşi situaţie. Ce să se schimbe?
Adrian Albu, supravieţuitor al incendiului, fratele unei victime: Cea mai mare durere e că nu s-a făcut dreptate și că șansa să se facă dreptate scade pe zi ce trece.
65 de suflete sunt pomenite în fiecare zi de rude și prieteni. Peste 150 văd în fiece clipă urmele flacărilor pe corpurile lor. Frustrarea că lecția nu a folosit nimănui e tot mai mare.
Mihai Grecea, supravieţuitor al incendiului de la Colectiv: Nu avem spitale care să trateze pacienții cu arsuri. Avem doar niște clinici, dar sunt departe de standardul adecvat.
Nicolae Bănicioiu, ministrul Sănătăţii în octombrie 2015: Chiar nu avem nevoie de nimic în acest moment, ne descurcăm foarte bine, iar medicii noștri pot face față cu brio oricărei situații.
Ce a însemnat “avem de toate”, au simțit pe pielea lor tinerii tratați în spitalele din România. Mulți stinși din viață din cauza infecțiilor dobândite.
Eugen Iancu, preşedintele Asociaţiei Colectiv: Dureros este că nu s-a întâmplat nimic în lumea medicală, că nu s-a consturit niciun centru de tratare a marelui ars. Niciun centru de recuperare, nu avem o bancă de țesuturi. Noi, prin asociație, am vrut să construim un spital. Cine credeți că s-a opus? În primul rând lumea medicală.
Adrian Albu, supravieţuitor al incendiului, fratele unei victime: Banii s-au păpat. Nu s-au construit pentru că atunci când a fost de promis nu te doare gura să promiți, dar când trebuie să faci, trebuie să și știi, trebuie să și vrei.
Fiecare sfârşit de octombrie vine de 9 ani cu aceleaşi promisiuni, dar marii arși sunt trimiși tot în străinătate. În ţară sunt doar 34 de paturi și toate ocupate de cele mai multe ori.
Radu Popa, tatăl lui Andrei Popa: (Fiul dumneavoastră a fost tratat aici? În străinătate?) Nu, aici, la noi, la Floreasca, a luat 4 bacterii și după o săptămână a decedat. Au zis că nu e transportabil.
Azi, în faţa clubului era o linişte apăsătoare. Doar câteva rude, prieteni și voluntari care s-au implicat atunci.
Alexandra Nadane, voluntar: Nu am să uit imaginile tinerilor care erau răniți, disperarea părinților. Avem o rezistență în ceea ce privește dorința aceasta de a schimba și de îmbunătăți.
Trei centre pentru tratarea marelui ars se construiesc acum la Timișoara, Târgu Mureș și București. În total, încă 26 de paturi și tot atâtea pentru cei post critici.
În Timișoara, de exemplu, vor exista 17 boxe de terapie, un nou bloc operator și un heliport.
Luisa Tîrcă, reporter TVR Timişoara: La Centrul de Mari Arși de la Timișoara lucrările au început în vara anului trecut și, conform contractului de execuție, vor fi finalizate anul viitor.
Prof.dr. Dorel Săndesc, manager Spitalul Județean din Timișoara: S-au format deja echipele tehnice care să facă procedurile pentru achiziția publică a echipamenteler. La începutul anului 2026 noi să putem să deschidem.
La Spitalul de mari arși din Târgu Mureș se lucrează din primăvară. S-au făcut structura viitorului heliport și fundația clădirii, care ar fi gata peste un an.
Florin Crăciun, manager, Spitalul Județean de Urgență Târgu Mureș: În paralel, spitalul se ocupă de modificarea de structura funcțională prin includerea celor 15 paturi de mari arși în structura spitalului, de angajarea personalului.
Mihai Constantin, purtătorul de cuvânt al Guvernului: Aproximativ 40 de medici şi asistente medicale de terapie intensivă au fost instruite în centre de mari arşi din Belgia şi Franţa. Atâta vreme cât avem infrastructura pe care o avem astăzi, modernizată, e drept, dar încă limitată, acei medici, sunt şi medici şi asistente de terapie intensivă îşi pot exercita profesia. Unde nu avem infrastructură, atunci apelăm imediat la ajutorul protocoalelor internaţionale.
200 de milioane de euro costă cele trei spitale pentru marii arși, bani de la Banca Mondială.

