Klaus Iohannis, la 75 de ani de la interzicerea Bisericii Greco-Catolice: În aceste vremuri complicate, iubirea aproapelui, solidaritatea și armonia socială sunt tezaurul nostru prețios

29 noiembrie 2023, 17:33

Ca cetățeni ai unei țări care a luptat pentru a-și câștiga democrația, avem datoria de onoare de a nu-i uita pe cei care au deșteptat conștiința de sine a românilor transilvăneni și pe umerii cărora s-a ridicat la 1918 arcul unității noastre naționale. Săvârșirea acestui gest de recunoștință astăzi, în Catedrala Arhiepiscopală Majoră „Sfânta Treime”, la mică distanță de locul unde acum 175 de ani românii din Transilvania își proclamau drepturile și libertatea, capătă semnificația unui important și necesar act patriotic și cultural de relevanță națională, a afirmat președintele Iohannis, în discursul său

În aceste vremuri foarte complicate în care ne aflăm, iubirea aproapelui, solidaritatea și armonia socială sunt tezaurul nostru prețios, pe care mă bucur să-l văd întărit prin rugăciune, caritate, respect și dialog interconfesional.  În numele statului român, transmit înalta apreciere Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice, contribuțiilor sale la patrimoniul spiritual și la modernitatea țării noastre, a mai spus șeful statului.

Întâlnirea președintelui cu Sinodul Episcopilor Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică a fost una privată. Șeful statului a venit împreună cu soţia sa, Carmen Iohannis.

(w500) Klaus Ioha

În Catedrala Arhiepiscopală Majoră „Sfânta Treime” din Blaj a avut loc evenimentul „Ceasul Vinerii Mari – 75 de ani de la dezlănţuirea prigoanei împotriva Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică”.

 

 

Discursul integral al președintelui Iohannis

Este emoționant acest eveniment special prin care rememorăm atacul nedrept și nedemn la adresa libertății de conștiință, care s-a întâmplat în urmă cu 75 de ani, prin interzicerea de către regimul comunist a Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice.

Ca cetățeni ai unei țări care a luptat pentru a-și câștiga democrația, avem datoria de onoare de a nu-i uita pe cei care au deșteptat conștiința de sine a românilor transilvăneni și pe umerii cărora s-a ridicat la 1918 arcul unității noastre naționale.

Săvârșirea acestui gest de recunoștință astăzi, în Catedrala Arhiepiscopală Majoră „Sfânta Treime”, la mică distanță de locul unde acum 175 de ani românii din Transilvania își proclamau drepturile și libertatea, capătă semnificația unui important și necesar act patriotic și cultural de relevanță națională.

În toamna lui 1948, la un secol de la Marea Adunare Națională de la Blaj, arestarea episcopilor greco-catolici Valeriu Traian Frențiu, Iuliu Hossu, Alexandru Rusu, Ioan Bălan, Ioan Suciu, Vasile Aftenie și Tit Liviu Chinezu a constituit un nou pas din strategia comuniștilor de acaparare a puterii, de îndepărtare a poporului român de destinul său european și de amputare a tradițiilor noastre spirituale.

Acest proces de stopare a evoluției democratice a societății românești a început prin instalarea unui guvern nelegitim în martie 1945, a continuat prin falsificarea alegerilor din 1946, prin arestarea opoziției politice și schimbarea regimului constituțional în 1947.

Anul 1948 a fost marcat de lichidarea proprietății private și de prigoana declanșată asupra conducerii Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice și s-a încheiat cu desființarea acesteia.

Persecuția declanșată împotriva Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice deschidea o nouă fază în asaltul comuniștilor asupra valorilor și instituțiilor democratice ale țării: etapa anihilării conștiințelor și a suprimării elitelor României.

Scoaterea în afara legii a Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice s-a petrecut, supremă umilință, chiar în ziua în care ar fi trebuit să fie onorată contribuția ei la Marea Unire.

Acțiunea comuniștilor călca în picioare identitatea noastră națională, consfințită prin Constituția democratică interbelică, încă în vigoare la acea dată, care prevedea fără echivoc că “Statul garantează tuturor cultelor o deopotrivă libertate și protecțiune”, iar „Biserica creștină ortodoxă și cea greco-catolică sunt biserici românești”.

Contrar a ceea ce regimul comunist și-ar fi dorit să se întâmple, anii mulți și grei de suferință care au urmat pentru comunitatea greco-catolică din România au constituit un exemplu de jertfă și stăruință în mărturisirea credinței.

La beatificarea celor 7 episcopi – martiri, pe Câmpia Libertății de la Blaj, Sfântul Părinte Papa Francisc a arătat cum credincioșii greco-catolici din România, prigoniți de un sistem tiranic, însă inspirați și întăriți de sacrificiul episcopilor lor martiri, au continuat “să mărturisească credința, fără să cedeze și fără să se răzbune”.

Atunci când s-a aflat în domiciliu forțat, evocând arestarea și întemnițarea sa și a celorlalți episcopi greco-catolici, Cardinalul Iuliu Hossu a spus cu înțelepciune:

”Istoria nu s‑a terminat aici!” Iar istoria i-a dat dreptate. Luminând multor români calea speranței, rezistența clerului și a credincioșilor greco-catolici în fața persecuțiilor a contribuit la capacitatea întregii noastre societăți de a-și regăsi libertatea, reperele morale și puterea credinței.

La 30 decembrie 1989, printr-unul dintre primele acte ale Revoluției Române, Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică și-a reocupat demn, cu legitimitate, locul binemeritat în rândul cultelor, în viața religioasă a colectivităților și în dialogul interconfesional din țara noastră.

Statul român recunoaște meritele istorice ale Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice, suferința și posteritatea luminoasă a martirilor săi.

Două acte normative pe care le-am promulgat de curând, legea pentru celebrarea operei și a personalității Cardinalului Iuliu Hossu și legea privind sprijinul bugetar pentru Catedrala Martirilor și Mărturisitorilor din Cluj-Napoca, atestă acest lucru.

La 75 de ani de la declanșarea prigoanei comuniste, Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică își continuă cu sârguință misiunea spirituală, socială și pastorală, ca și parteneriatul cu autoritățile publice, întru împlinirea binelui comun.

În aceste vremuri foarte complicate în care ne aflăm, iubirea aproapelui, solidaritatea și armonia socială sunt tezaurul nostru prețios, pe care mă bucur să-l văd întărit prin rugăciune, caritate, respect și dialog interconfesional.

În numele statului român, transmit înalta apreciere Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice, contribuțiilor sale la patrimoniul spiritual și la modernitatea țării noastre.

Vă mulțumesc!

A patra vizită la Blaj

Klaus Iohannis se află în a patra sa vizită la Blaj în calitate de şef al statului, precedentele trei având loc în primul mandat de preşedinte.

Astfel, în 2015, Iohannis a rostit un discurs în Catedrala Greco-Catolică „Sfânta Treime”, prilej cu care a subliniat jertfa episcopilor greco-catolici martiri sub regimul comunist şi i-a înmânat Cardinalului Lucian Mureşan Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Ofiţer.

În 2018, a participat la ceremonia de reinaugurare după restaurare a Palatului Cultural de la Blaj şi a depus o coroană de flori la Monumentul Gloria, ridicat în memoria revoluţionarilor paşoptişti.

În 2019, preşedintele a asistat, pe Câmpia Libertăţii, la beatificarea episcopilor martiri de către Papa Francisc.

Biserica Română Unită cu Roma, interzisă de comuniști în 1948

În anul 1948, după instaurarea dictaturii comuniste, Biserica Română Unită cu Roma, care număra în jur de 1,8 milioane de credincioşi, a fost scoasă în afara legii. Prin Decretul nr. 358 din 1 decembrie 1948, bunurile sale au fost preluate de către stat, iar cele aproximativ 2.500 de biserici au fost atribuite Bisericii Ortodoxe Române.

Anterior, în noaptea de 28 spre 29 octombrie 1948, episcopii greco-catolici au fost arestaţi, fiind închişi la Sighet, Gherla, Aiud, unde au fost supuşi torturii şi cei mai mulţi au murit.

Prin Decretul Lege nr. 9 din 31 decembrie 1989, s-a abrogat Decretul nr. 358/1948 şi s-a recunoscut oficial Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică.

Această biserică a luat naştere în Transilvania la sfârşitul secolului al XVII-lea, în contextul politic adus de integrarea Transilvaniei în Imperiul Austriac în 1691, prin unirea cu Biserica Catolică a unei părţi a românilor ortodocşi. În urma unirii, aceştia îşi puteau păstra ritul, tradiţiile, limba liturgică, sărbătorile, respectiv specificul instituţional. În schimb, recunoşteau supremaţia papală, existenţa purgatoriului, împărtăşirea cu azimă şi Filioque.

Urmărește-ne pe Google News

Ultima Oră

Cele mai citite