Klaus Iohannis a negat de multe ori că ar demisiona. Plusurile și minusurile unui președinte

În repetate rânduri, președintele Klaus Iohannis a dat asigurări că nu demisionează. Rămân în mandat până când va fi ales un nou președinte al României, cum să plec dacă Constituția îmi spune că trebuie să stau. Nu este o alegere. Stau până predau mandatul președintelui nou ales. Sunt declarațiile publice pe care Klaus Iohannis le-a rostit hotărât de trei ori, în decembrie și ianuarie. Ultima dată, în urmă cu doar opt zile. Acum s-a răzgândit, sub presiunea declanșării în Parlament a procedurii de suspendare și cu motivarea ca țara să nu ajungă de râsul lumii. 

3 februarie 2025, Bruxelles

Klaus Iohannis, președintele demisionar al României: Atunci când am fost ales, peste 6 milioane de români mi-au dat votul, pentru ca să fac lucrurile ca la carte. Iar cartea e Constituția și în Constituție scrie foarte clar și îmi spune că trebuie să stau până predau mandatul președintelui nou ales.

18 decembrie 2024, Bruxelles

Klaus Iohannis, președintele demisionar al României: Curtea Constituțională nu mi-a prelungit mie mandatul, cum eronat vehiculează unii politicieni care probabil nu au avut timp să citească articolul din lege, chit că e numai un rând. Eu nici nu pot să plec, cum să plec dacă Constituția îmi spune că trebuie să stau. Nu este o alegere. Dacă aș pleca, ar trebui să plec prin demisie, or, să plec prin demisie este posibil și acest lucru, dar nu aș face-o fără o motivație extrem, extrem de solidă pentru un interes public.

6 decembrie 2024, Cotroceni

Klaus Iohannis, președintele demisionar al României: Ce fac eu? În Constituția României, citim la articolul 83, aliniatul 2: Președintele României își exercită mandatul pâna la depunerea jurământului de președinte nou ales. Concluzie: eu rămân în mandat până când va fi ales un nou președinte al României.

Klaus Iohannis devine astfel primul președinte al României de după 1989 care a avut un mandat prelungit și care și-a dat demisia.

Ales în funcție în decembrie 2014, cu sprijin consistent al diasporei, a fost al patrulea președinte al României postdecembriste și primul de altă etnie decât română. Iohannis a avut încă de la început în față provocări majore și s-a aruncat rapid în luptă cu adversarii politici, solidarizându-se în stradă cu românii, ca în cazul celebrei Ordonanțe 13, prin care guvernul condus de Sorin Grindeanu a încercat să modifice prevederile anticorupție din codurile penale.

Președintele a acumulat însă curând puncte nevralgice, de la situația caselor din Sibiu, la schimbarea atitudinii față de adversarii politici. Lipsa de comunicare, momentele de relaxare în contratimp cu situația din țară, opacitatea în privința cheltuielilor deplasărilor externe i-au atras faima de președinte mai degrabă absent. La acestea se adaugă și eșecul obținerii unei funcții importante în plan internațional, după încheierea mandatului.

Pandemia, tragedia din Colectiv, războiul din Ucraina au pus la grea încercare mandatele lui Klaus Iohannis. Un președinte care punctează însă la capitolul reușite prin atitudinea în cazul Ordonanței 13, precum și prin sprijinul pentru Ucraina și Moldova, dar și prin semnarea pactului național pentru apărare. Acum, după 10 ani la Cotroceni în care și-a propus să facă pas cu pas o Românie normală, Klaus Iohannis se pregătește să predea ștafeta.