„Învaţă România – Profi de 10”, o campanie TVR1 și TVR INFO | Necuvintele alfabetului. Iulia Măndășescu, profesoară de psihopedagogie specială: Trebuie să-i privești pe copii cu înțelegere. Progresul se măsoară în pași foarte mici

Învăţătorii şi profesorii cu vocaţie construiesc România viitorului. Chiar dacă sistemul de învăţământ este într-o permanentă reformă şi problemele se rostogolesc an de an, jurnaliştii TVR INFO au găsit profii de 10, cei care învaţă România – o campanie a Ştirilor TVR.

În micuța clasă, decorată cu flori desenate de-a lungul pereților, ni s-a permis să asistăm la o oră de Limba Română și una de Desen, alături de cei 12 elevi. E numărul maxim al unei clase într-o școală specială.

Iulia Măndășescu, profesoară de psihopedagogie specială: Trebuie să-i privești pe copii cu înțelegere. Progresul se măsoară în pași foarte mici. Sunt foarte debusolați mulți dintre ei, pentru că provin din familii de auzitori, unde nu s-a comunicat cu ei în limbajul semnelor. Profesorul din viața lor devine practic ce are copilul nevoie în momentul ăla, mamă, tată, prieten, profesor.

Ne aflăm în mijlocul elevilor din clasa a IV-a. Doamna Măndăşescu a preluat această generație încă de la pregătitoare. Copiii aceștia au evoluat sub ochii ei.

Iulia Măndășescu, profesoară de psihopedagogie specială: Începem foarte mult din zona senzațiilor, cu cele cinci simțuri. Pe cât posibil lipsa de auz se compensează cu celelalte simțuri. Problematic la copiii surzi nu este scrisul, pentru că scrisul îl învață mult mai ușor. Este cititul. Pentru că de multe ori gândirea lor se formează în imagini sau în semne, nu se formează în cuvinte.

Iulia a ajuns în această școală la îndemnul unei prietene, care i-a devenit apoi și colegă. Recunoaște însă, cu o sinceritate dezarmantă, că primul ei an aici a fost dominat de lacrimi.

Iulia Măndășescu, profesoară de psihopedagogie specială: Școala nu arăta foarte prietenos la acel moment. M-am simțit foarte singură. Eram foarte tânără, aveam 22 de ani, debutantă, și profesorii debutanți în România nu sunt foarte sprijiniți, din păcate..

La început i-a fost repartizată o clasă de gimnaziu, dar elevii mai degrabă au respins-o, în prima fază. Paradoxal, tot ei au ajutat-o apoi să treacă peste obstacole.

Iulia Măndășescu, profesoară de psihopedagogie specială: (De la cine ai învățat limbajul mimico-gestual?) De la ei. Am fost foarte sinceră cu ei. Le-am spus că nu sunt pregătită. Eu am învățat să fiu un profesor bun, eu nu m-am născut un profesor bun.

Școala în care predă Iulia Măndășescu a fost deschisă în 1927. În prezent, învață aici 120 de copii cu deficiență de auz, cu tulburări de spectru autist și cu deficiență mintală, îndrumați de 37 de profesori. Dascălii și-au asumat și alt rol, constituind Asociația pentru Motivație în Psihoeducație. Au zugrăvit singuri pereții în culori prietenoase, iar materialele didactice sunt achiziționate cu ajutorul prietenilor și al sponsorilor. Peste toate, mai e și sabia lui Damocles care, de mulți ani, tot amenință școlile speciale.

Antoanela Samson, preşedintele Asociaţiei pentru Motivaţie în Psihoeducaţie: Există o barieră de comunicare între noi și cei din Minister. Asta simțim noi, cel puțin.

Iulia Măndășescu, profesoară de psihopedagogie specială: Eu de când am intrat în învățământ auzeam asta: școala specială se va desființa. Ce simte un profesor care știe că oamenii din afara zidurilor școlii gândesc că nu avem nevoie de această instituție?

În fața copiilor, rămâne convingerea că fiecare lucru învățat este încă un pas înainte.