Interviu unicat în Arhiva TVR: Lucille Armstrong, soția lui Louis Armstrong, vizită în România. 30 aprilie, ziua jazzului

În vara anului 1974, Lucille Armstrong, soția legendarului cântăreț de jazz Louis Armstrong, a întreprins un turneu de aproape o lună, “Goodwill Tour”, în Europa de Est. La sfârșitul lunii iulie 1974, ea a ajuns în România împreună cu prietena sa, Phoebe Jacobs. 30 aprilie este Ziua internaţională a jazzului.

Lucille Armstrong a petrecut șase zile în România, atât în București, cât și la malul mării, unde, în acea perioadă, se desfășura Festivalul de Muzică Ușoară de la Mamaia.

Potrivit relatărilor oficiale, Lucille Armstrong a avut parte de o primire entuziastă din partea comunității artistice locale.

La București, la Biblioteca Americană, Lucille Armstrong a susținut o prezentare multimedia, cu fotografii și secvențe video din lunga carieră a lui Satchmo.

Ulterior a urmat un miniconcert tribut Louis Armstrong, susținut de un grup de șase muzicieni români de jazz, denumit sugestiv ”Bucharest All-Stars”.

Practic, pentru câteva zile, Lucille Armstrong a fost mesagera memoriei lui Louis în România, iar oamenii au primit-o cu aceeași căldură cu care îl primiseră și pe marele artist, în martie 1965, la Sala Palatului.

La 31 iulie 1974, ea s-a îmbarcat spre Praga, următorul popas al turneului european, dar nu înainte de a-i acorda un interviu Catincăi Ralea.

Lucille a vorbit atât despre calitățile profesionale, cât și cele morale. 

”Un adevărat maestru al instrumentului său, dar și compozitor, iar asta se simte”, a declarat ea.

”Louis cumpăra toată înghețata din camionetă și o dădea copiilor din cartier. El avea o mare compasiune pentru cei defavorizați, pentru că, după cum știi, el însuși a fost foarte sărac. Și nu a uitat niciodată asta. Oricât de celebru a devenit, nu a uitat niciodată. Și asta e foarte important, e… e parte din cine era el”, a adăugat Lucille Armstrong.

Ziua internaţională a jazzului, „cea mai democratică formă de muzică “

În noiembrie 2011, UNESCO a proclamat oficial ziua de 30 Aprilie, ca fiind Ziua Internaţională a Jazz-ului, cu scopul de a evidenţia rolul diplomatic al jazz-ului, de a uni oamenii şi de a promova înclinaţiile culturale din toate colţurile lumii. Cu această ocazie, pe întregul glob, toată lumea cântă jazz.

„Jazzul nu are o definiție. Pentru a înțelege jazzul, trebuie să îi simți pulsul, să te pierzi în sunetele lui și să îl lași să-ți inunde sufletul. Este cea mai democratică formă de muzică: a preluat sunetele, mișcările și ritmurile oricărei forme de muzică din toate țările în care a călătorit” spune compozitorul și cântărețul Shankar Mahadevan.

Dacă jazz-ul s-a născut din suferinţele oamenilor şi are o istorie oarecum incertă şi contradictorie, nici etimologia termenului nu putea face excepţie.

Unii spun că vine de la numele unui pianist de culoare, Jess “to play like Jess”, alţii spun că vine de la numele lui proprietar de cabaret, Jasbo Brown, căruia clienţii îi cereau “Mai cântă Jasbo, încă Jas!” sau că termenul ar fi de origine africană, negrii de pe plantaţii îndemnându-se la dans cu acest cuvânt sau de la numele bateristului Chas Washington.