Insula grecească cu un trecut sumbru care a devenit refugiu pentru una dintre cele mai rare specii de foci din lume

Cunoscută cândva drept „Insula Diavolului”, Gyaros, o insulă nelocuită din Marea Egee, a trecut de la statutul de închisoare pentru deținuți politici și poligon militar la unul dintre cele mai importante sanctuare naturale din Marea Mediterană. Izolarea care a făcut-o odinioară simbol al represiunii a transformat-o, în mod paradoxal, într-un refugiu pentru specii aflate în pericol de dispariție, relatează BBC.

Situată la aproximativ 30 de minute cu barca de insula Syros, Gyaros contrastează puternic cu destinațiile turistice celebre din Ciclade, precum Mykonos sau Andros. Nu are locuitori, hoteluri sau legături regulate cu feribotul. Singura construcție care domină peisajul este imensa închisoare din cărămidă roșie, ridicată în urmă cu aproape opt decenii.

O insulă marcată de represiune

Gyaros a fost folosită pentru exilarea prizonierilor politici încă din perioada romană, însă cel mai întunecat capitol al istoriei sale a început în 1948. După Războiul Civil din Grecia, când autoritățile au evacuat ultimii locuitori și au transformat insula într-un lagăr destinat opozanților politici.

Peste 20.000 de oameni – comuniști, studenți, scriitori și artiști – au fost închiși aici în timpul represiunilor de după război și apoi în perioada dictaturii militare dintre 1967 și 1974. Mulți au fost obligați să construiască chiar zidurile închisorii în condiții extreme, fiind supuși muncii forțate și torturii.

După căderea regimului militar, marina elenă a folosit insula ca poligon de bombardament până în 2002.

Descoperirea care a schimbat destinul insulei

La scurt timp după încetarea exercițiilor militare, pescarii au început să observe în apropierea insulei exemplare de focă-călugăr mediteraneană, una dintre cele mai rare specii de mamifere marine din lume.

Momentul decisiv a venit în 2004, când un pescar a fotografiat o femelă împreună cu puiul ei odihnindu-se pe o plajă deschisă. Imaginea a atras atenția cercetătorilor, care au descoperit ulterior o colonie de aproximativ 70 de foci adulte – cea mai mare cunoscută atunci în Marea Mediterană.

Biologii au remarcat și comportamentul neobișnuit al animalelor. Spre deosebire de alte populații, care se ascund în peșteri de teama oamenilor, focile din Gyaros își creșteau puii pe plaje deschise, semn că nu percepeau prezența umană drept o amenințare.

Un ecosistem care și-a revenit

Descoperirea focilor a determinat autoritățile și organizațiile de mediu să protejeze zona. În 2019, Gyaros a devenit prima arie marină protejată din regiune, iar pescuitul a fost strict restricționat.

Patrulele și sistemele moderne de monitorizare au redus semnificativ pescuitul ilegal. Cercetările arată că în apele din jurul insulei trăiesc peste 130 de specii marine, iar peștii sunt mai numeroși și ating dimensiuni mai mari decât în zonele neprotejate.

În apropierea insulei pot fi observate delfini, țestoase marine, balene, homari și pisici de mare, iar biologii lucrează la refacerea pădurilor submarine de alge, esențiale pentru echilibrul ecosistemului.

Refugiu și pentru păsările marine

Gyaros este importantă și pentru conservarea furtunarului Yelkouan (Yelkouan shearwater), o pasăre marină amenințată la nivel mondial.

Cercetătorii au descoperit aici a doua cea mai mare colonie din lume, reprezentând aproximativ 15% din populația globală a speciei. Totuși, păsările sunt amenințate de șobolanii și porcii sălbatici introduși pe insulă, care distrug cuiburile și atacă adulții.

Un model pentru conservarea naturii

În aprilie 2026, Grecia a acordat insulei cel mai înalt nivel de protecție juridică, transformând-o într-un model de conservare a biodiversității.

Specialiștii avertizează însă că succesul Gyaros nu este suficient pentru protejarea întregii Mediterane. Deși Grecia are arii marine protejate pe aproximativ 18% din suprafața apelor sale, doar o parte dintre acestea beneficiază de măsuri eficiente de administrare și supraveghere.

Astăzi, Gyaros rămâne un exemplu rar al modului în care un loc marcat de suferință și izolare s-a transformat într-un refugiu pentru natură. Pentru biologii care studiază insula, fostul simbol al represiunii este acum un simbol al speranței și al capacității ecosistemelor de a se reface atunci când oamenii le oferă șansa.